Сусіди

003

Cenaclul de urgenţă – 25 octombrie 2014

6

Mihai Hafia Traista – citind un fragment din romanul „Castelul din Ronaszek”

Afis

75

Serată literară la Centrul Cultural al Ambasadei Ucrienei din Bucureşti

  • У Бухаресті відбувся літературний захід „Вечір української книги”

10749507_715911298446479_562765391_n

 De la stânga la dreapta: Mihai Hafia Traista, ambasadorul Ucrainei Teofil Bauer, studentă an III secţia ucr. –  LLS Camelia Sacala, ministrul Teofil Rendiuc

23 жовтня 2014 р. у приміщенні Культурно-інформаційного центру у складі Посольства України в Румунії відбувся літературний захід „Вечір української книги”, присвячений 75-річчю українського письменника, поета, перекладача, члена Спілки письменників України Віталія Колодія.

У заході, який був організований Посольством України, взяли участь Посол України в Румунії Теофіл Бауер, керівництво та члени Союзу українців Румунії, студенти українського відділення кафедри іноземних мов Бухарестського університету, представники румунських громадських та культурних кіл, співробітники дипустанови та члени їх сімей.

Під час заходу член Спілки письменників України і Румунії Михайло Трайста, в.о.голови Союзу українців Румунії Іван Робчук, голова Бухарестської філії СУРу Ярослава Колотило, а також студенти українського відділення зачитали уривки з виданої в цьому році шеститомної збірки творів Віталія Колодія, що було з інтересом сприйнято присутньою аудиторією.

Посол Теофіл Бауер виступив з ініціативою запрошувати на майбутні аналогічні вечори українських письменників та поетів Румунії, в тому числі для проведення занять у новоствореній Суботній школі при Посольстві України.

Культурно-інформаційний центр у складі Посольства України в Румунії буде і надалі проводити аналогічні вечори для популізації української книги в Румунії.

Вечір української книги у Бухаресті

2014-10-30 09:25:00

Христина Штірбець , Микола Онужик

23 жовтня в Бухаресті, у приміщенні Культурно-інформаційного центру при Посольстві України в Румунії відбувся літературний захід „Вечір української книги”, присвячений 75-річчю українського письменника, поета, перекладача, члена Спілки письменників України Віталія Колодія.

Слід уточнити, що Віталій Колодій кілька разів відвідав Румунію, де зустрічався з представниками української громади. Серед його поетичних збірок нагадуємо: “Зажинки”, “Слов’янська дума”, “Серпень і птиці”, “Північний вирій”, “Зоряне дерево”, “Птахи на вітрах”, “Погляд за видиму грань”, “За обрієм літа”. Проза зібрана у книзі “Вечірній сніг”. Твори Колодія перекладені російською, румунською, естонською, абхазькою, болгарською та угорською мовами. В 2003 році письменник отримав престижну румунську премію ім. М.Емінеску за переклад поеми „Лучафер” українською мовою.

У заході, який був організований Посольством України спільно з Союзом Українців Румунії взяли участь Посол України в Румунії Теофіл Бауер, радник-посланник Теофіл Рендюк, заступник голови Союзу українців Румунії Іван Робчук, голова Бухарестської філії СУР-у Ярослава Колотило, письменник Михайло Трайста, студенти українського відділення кафедри іноземних мов Бухарестського університету, представники румунських громадських та культурних кіл, співробітники дипустанови та члени їх сімей.

На відкритті культурного заходу Посол Теофіл Бауер ствердив: “Приємно сьогодні констатую, що наша спільна з вами робота популяризація нашої держави у Румунії, триває. Черговий захід, який організувало Посольство спільно з СуР-ом має на меті одне: донести до Румунії до тих, хто пам’ятає про свої джерела, про своє коріння те що відбувається в Україні, й по-перше ті багаті літературні традиції. Сьогодні є багато нових митців в Україні, які пишуть, популяризують, дають світу інформацію про сучасні події, які відбуваються у нашій державі. Україна як ніколи сьогодні потребує єднання, єднання всіх тих, хто, у ті чи іншій мірі, причетні до нашої держави, які можуть надати їй посильну допомогу та сприяння.  Хочу зазначити, що ми вже організували низьку заходів спільно з Сур-ом щодо проведення такої роботи в рамках діяльності Культурно-інформацінйого центру і в рамках співпраці з молодіжною організацією Сур-у. Це зокрема “Тиждень кіно України в Румунії”, який ми плануємо провести на початку грудня, але і низка тих заходів, які ми проводили у рамках відзначення днів Шевченка в Румунії і є ще багато задумів, які я переконаний нам вдасться реалізувати. Я хочу висловити щиру подяку представникам СуР-у за порозуміння, за сприяння, за допомогу за те пличе, яке ми відчували. І повірте “що посієш, те й пожнеш”,  що зробимо ми сьогодні, те отримає наступне покоління від нас і буде далі продовжувати ті традиції, які зараз ми започатковуємо, розвивати та примножувати їх.”

Присутній на заході “Вечір української книги”, заступник голови Союзу українців Румунії Іван Робчук розповів, між іншим, про видані книги СуР-ом: “Український народ завжди любив та поважав книгу. Ще в Руському тобто протоукраїнському Літописі 1037 року Києвської-Русі книгу вважали скарбницею мудрості і духовно поживою. Цю любов до української книги успадкували і українці Румунії. Як вам відомо значна частина української еліти Румунії є творцем культури. Щорічно вона видає у середньому 10-12 книг з белетристики, з фольклору, з лінгвістики, історії, музики та інших дисциплін. Деякі книги отримали міжнародні премії, премію спілки письменників Румунії або були номіновані на премію Румунської академії наук. Цього року книгова продукція видана СуР-ом нараховує вже 15 книг а до  кінця року у нас з’являться  і інші книги. У нас книга не померла через фінансову кризу або через інтернет як де хто говорить сьогодні. Кожного року СуР бере участь з виданими книгами у Книжковому ярмарку організованому Румунським товариством радіомовлення Гаудеамус, у Салоні книги, преси і музики, організованого Департаментом міжетнічних відносин та у Міжнародному книжковому салоні Букфест, організованого Асоціацією видавців з Румунії. Але цього не досить. У нас ще мало презентації книг, ще мало відгуків на опубліковані нами книги. Наша зустріч є одним з кроків розв’язання цього питання. Був період у нас коли ми наші книги висилали до основних бібліотек України, але зараз на жаль мабуть через фінансові причини цього вже не робимо. Вважаю не вперше, що нам треба активніше популяризувати нашу книжкову продукцію, а Україна на мою думку та на думку інших моїх колег потрібно, щоб осмислила і оцінила цю книжкову продукцію в Румунії і залучила її до єдиного процесу українсько-культурного творення.“

Член Спілки письменників України і Румунії Михайло Трайста та студентка українського відділення кафедри іноземних мов Бухарестського університету Камелія Сакала зачитали уривки з виданої в цьому році шеститомної збірки творів Віталія Колодія, що було з інтересом сприйнято присутньою аудиторією. І оскільки 2014 рік це рік Шевченка, румунська актриса Дойна Гіцеску прочитала кілька віршів на румунській мові з творчості Великого Кобзаря.

У ході заходу “Вечір української книги” були також обговорені пропозиції представників СуР-у такі як: популяризація українських книг виданих цією організацією, притягнення молоді до читання літератури, виявлення юних талантів та створення сторінки у газетах виданих СуР-ом про новини з України. У свою чергу, Посол Теофіл Бауер та радник-посланник Теофіл Рендюк виступили з ініціативою запрошувати на майбутні аналогічні вечори українських письменників та поетів Румунії, в тому числі для проведення занять у новоствореній Суботній школі у приміщенні Культурно-інформаційного центру при Посольстві України в Румунії.

„Zilele culturilor slave în România” 02-05 octombrie 2014

001Cu sprijinul Universității din București, al Departamentului pentru Relații Interetnice, Asociației Slaviștilor din România și Asociației Cultural-Creștine a Ucrainenilor din România „Taras Șevcenko”, în perioada 02-05 octombrie 2014, s-a desfășurat conferința internațională „Zilele culturilor slave în România”. Deschiderea oficială a a avut loc în prezența mai multor personalități precum prof.dr. Liviu Franga, decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Excelenţa Sa Domnul Jíří Šitler, Ambasadorul Republicii Cehe în România, Excelenţa Sa Doamna Andrea Gustovic Ercegovac, Ambasadorul Croaţiei la Bucureşti și prof.dr. Constantin Geambaşu, Preşedintele Asociaţiei Slaviştilor din România. În cadrul acestui eveniment au avut loc mai multe activități: o sesiune științifică internațională (cu secțiunile literatură, lingvistică, mentalități), la care și-au prezentat lucrările numeroși profesori, lectori și doctoranzi, atât din țară, cât și din străinătate (peste 90 de participanți), masa rotundă „MIHAIL NOVIKOV – 100 DE ANI DE LA NAȘTERE”, dezbaterea „Traducerile literare din limbile slave (2009-2014)”, o expoziție de carte și lansări de carte, „80 DE ANI DE BOHEMISTICĂ ROMÂNESCĂ”. De asemenea, cu sprijinul Ambasadei Republicii Croate la București a fost realizată o proiecție de film documentar ”Gangster te voli” (Gangster of love).

DSCN9849

Dr. Vasile Cureleac şi drd. Mihai Traista

Cenaclul Literar «Luceafărul» – Giurgiu

1926693_537513713050564_7923307770906824125_n

Oltenii & restul lumii

Ajuafis-olteniins la cea de-a XIX-a ediție, Festivalul-Concurs „Oltenii &… Restu’ Lumii” va strânge la un loc oltenii de pretutindeni, și se va desfășura pe parcursul a patru zile, mai precis în perioada 10-13 octombrie a.c., la Slatina.

EUORO polis – 21 octombrie 2014

1http://www.tvrplus.ro/editie-euro-polis-272086

Logodnicii Amaltheiei, de Mihai Hafia Traista

Consecventă idealurilor sale artistice, acelea de a ridica arta teatrală din Slatina pe treptele sublime ale deplinei onorabilități, trupa de teatru ProArt 2010, condusă de efervescentul artist Nicu Ioan Popa, „recidivează” spectaculos, având în pregătire o nouă piesă a scriitorului ucrainean de origine română, Mihai Hafia Traista. Și asta, după ce același scriitor și aceeași trupă încântătoare au dat eternității un alt spectacol de excepție – „Ibovnice cu ochi de Maramureș”, piesă care s-a jucat și pe scena Teatrului Mignon din București.

teatru-pin2

Protagoniștii acestui minunat spectacol sunt: Eva Marilena MOISE (Amaltheea), Ioana Claudia APOSTOLACHE (Aglaia – amanta lui Grig), Maria Adriana CABOUB (Paraschiva – nevasta lui Grig), Paul Cristian BĂLĂȘCAN  (Grig – om de afaceri), Nicu Ioan POPA – PIN (Zahar – servitorul Aglaiei), Nicolae DINCĂ (Ferdinand – poștaș), Marius Arald FIERARU (colana sonoră), Viki BĂRBUIA (ședințe foto), Ina Florina POPA (scenografie), Nicu Ioan Popa – PIN (regie), Ionuț Tănase (sunet și lumini).

Despre nașterea și susținerea financiară a acestei piese teatrale ne vorbește același Nicu Ioan Popa – PIN.

teatru pin1PENTRU OAMENI DE SUFLET, ÎNCERCĂM ȘI NOI SĂ EXISTĂM…

„Este vorba de spectacolul „Logodnicii Amaltheiei” a scriitorului ucrainean de origine română Mihai Hafia Traista, cel de-al doilea spectacol al lui Mihai, care a început să devină prietenul slătinenilor. Am încercat să aducem un colț din viața trepidantă a teatrului bulevardier,. Zicem noi că este genul care ne reprezintă și încercăm să smulgem publicului, care sperăm că o să fie prezent în sălile de spectacol, câte un zâmbet, chiar dacă ușor caricaturizat, dar un zâmbet care să descrețească orice frunte, într-un cotidian pe care îl traversăm.

Acest spectacol poate fi vizionat de spectatorii municipiului Slatina și nu numai, grație sprijinului pe care l-am primit, în cadrul proiectului „Teatru pentru tineret” de la Primăria Slatina și de la Consiliul Local, pe niște fonduri nerambursabile. De asemenea, grație unei sponsorizări a societății TMK Artrom SA. Mulțumim, de asemenea, liderului Sindicatului TMK, precum și d-nei director economic Cristiana Văduva, oameni care au încercat să ne dea o mână de ajutor, pentru că punerea în scenă a acestui spectacol. După cum vedeți, și elemente de decor, elemente de recuzită, coloană sonoră, costume, croitorie, tâmplărie, fotografie, absolut toate acestea, au costat oarece bani. Deci, oameni de suflet. Pentru oameni de  suflet, încercăm noi să existăm.”

D. Sârghie

Logodnicii Amaltheiei

„Logodnicii Amaltheiei”, se joacă la Slatina
10439368_10204084006839020_4706607381729697553_n
Cel mai nou proiect teatral al actorilor slătineni va fi prezentat publicului pe 30 octombrie, de la ora 18:30 pe scena Centrului Cultural „ Eugen Ionescu”. Trupa de teatru „ProArt Slatina 2010” pregăteşte pentru iubitorii de cultură o comedie bulevardieră, „Logodnicii Amaltheiei”, scrisă special de autorul Mihai Hafia Traista pentru trupa de actori din Slatina pregătită de regizorul Nicu Ioan Popa (PIN).
Autor articol: Nataşa Grigorescu
La sfârşitul acestei luni slătinenii sunt invitaţi la teatru pentru a vedea premiera piesei de teatru „Logodnicii Amaltheiei”. Mihai Hafia Traista, autorul piesei prezintă în opera sa o societate găunoasă, fără principii în care trădarea şi minciuna sunt la loc de cinste. Viziunea regizorului Nicu Ioan Popa (PIN) îmbracă artistic rândurile scrise de autor iar talentul şi desăvârşirea actorilor dau viaţă unor personaje controversate, libertine, care fiecare la rându-i are sau a avut o relaţie extraconjugală. „Este al doilea spectacol al autorului Mihai Hafia Traista, scriitor ucrainean de origine română, după «Ibovnice cu ochi de Maramureş». De data aceasta este vorba despre un spectacol ceva mai îndrăzneţ, dar sunt sigur că mulţi dintre adolescenţii noştri ne pot ţine adevărate lecţii despre viaţa în cuplu, despre relaţiile mai mult sau mai puţin premise. Nu este un spectacol pentru copii de 10, 11ani, dar nu este nicidecum un spectacol care ar trebui interzis pentru tineri deoarece pe scenă se va prezenta, în stil comic, o lecţie de viaţă. Este un spectacol pamflet care se vrea a avea şi o morală despre ceea ce nu este bine să fac”, a declarat regizorul Nicu Popa. Personajele spumoase, pline de culoare şi cu poveşti de viaţă remarcabile vor face deliciul publicului. Astfel, Paraschiva (Maria Andreea Kaboub ), Aglaé (Ioana Claudia Apostolache) şi Amaltheia (Eva Marinela Moise), trei aristocrate care au o prietenie superficială, fiecarea având o mare slăbiciune, bărbaţii. Cei trei domni din piesă, Grig (Paul Cristian Bălăşcan) , Ferdinand (Toni Nicolae Dincă) și Zahar (Nicu Ioan Popa-PIN) vor trebui să facă faţă, pe rând, capriciilor doamnelor, care vor ajunge în final să împartă acelaşi bărbat. „În mai toate piesele vrând, nevrând, domul Popa mi-a dat roluri îndrăzneţe, am început să mă obişnuiesc. Domnul profesor Popa m-a făcut să fiu atât de naturală pe scenă. Rolul mi se potriveşte de minune, îmi vine mânuşă, sunt o mână de fier într-o mânuşă de catifea”, a spus Maria Kaboub. Coloana sonoră a spectacolului este asigurată de Arald Marius Fieraru, directorul adjunct al Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina, iar şedinţa foto a fost realizată de fotograful Viky Bărbuia. De scenografie s-a ocupat Ina Florina Popa, iar de lumini şi sunet Ionuţ Tănase. Punerea în scenă a acestui spectacol nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Primăriei municipiului Slatina şi a Consiliului Local, care sprijină proiectele culturale. De asemenea, compania TMK Artrom a sprijinit proiectul Asociaţiei Culturale „ProArt Slatina 2010”.

„DUPĂ PUI DE MOROȘAN SĂ NU DAI CU BOLOVAN”

coperta fata

Rodica Lăzărescu

Venit din magicul ţinut al Maramureşului istoric, Mihai Hafia Traistă este un artist polivalent – scrie poezie (cu formă fixă, dar şi în vers alb), proză, într-un amplu registru (pentru copii, umoristică, istorică, religioasă, fantastică), teatru, practică jurnalismul, semnează eseuri, studii literare şi recenzii, traduce, desenează, face ilustraţie de carte. Se împarte între cele două limbi – ucraineană, în care s-a născut, şi română, în care trăieşte, între Taras Şevcenko şi Mihai Eminescu, între „Naş holos” (Vocea noastră) şi „Mantaua lui Gogol”.

Fin cunoscător al limbajului regional, al portului popular, al obiceiurilor şi tradiţiilor locale, al legendelor şi cântecelor din spaţiul natal, dar şi al psihologiei omului simplu din mediul rural, dotat cu umor subţire, posesor al unei tehnici pe care şi-a însuşit-o printr-o practică îndelungată, modelat pe calapodul scriitorilor ardeleni, moralizatori prin definiţie, Mihai Hafia Traistă ştie să-şi ţină cititorul cu sufletul la gură…

Este ceea ce se întâmplă şi în volumul de faţă, care reuneşte 17 povestiri, două nuvele cinematografice şi mini-romanul „Castelul din Rónaszék”.

Poveştile lui sunt despre copilărie, despre oamenii simpli ori despre fantasmele locului, toate profilate pe fundalul Maramureşului natal.

Câteva dintre prozele scurte se cantonează în mirificul tărâm al copilăriei, având în centru naratorul implicat, copilul de câţiva anişori ce-şi scoate la păscut, cu toată candoarea vârstei, „turma de nuci verzi” ori încearcă să prindă, cu privirea, „iepuraşii strălucitori ai razelor de soare ce săreau de pe o frunză pe alta”. „Copilul” său, personajul-narator al lui Mihai Hafia Traistă, este plămădit din acelaşi aluat din care era făcut şi copilul universal al humuleşteanului – ca şi acela se urcă în cireş îmboldit de pofta fructelor. Altă dată, fură un ou de la baba Rozalia pentru a-l pune sub cloţă ca să aibă şi el un cocoş precum al vecinei ori îşi împleteşte bici din brăcinarul bunicii. Prozele grupate sub genericul „Amintiri cu bunici” stau cu cinste alături de evocările lui Delavrancea ale luminoaselor figuri din îndepărtata-i copilărie – Bunicul şi Bunica.

Altele sunt monologuri, bine articulate din punct de vedere psihologic şi susţinute de o subtilă stăpânire a graiului local. „Nici moartea nu mai e ce a fost…” – monologhează pe marginea subiectului un bătrân, moş Ion împleteşte în vorbele rugăciunii „dialogul” său cu animalele pe care le îngrijeşte („Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi… Musai să merg mâine după sare, măcar două, trei droburi să aduc, că pe astea în două zile le lingeţi, linge-v-ar gâzduşagul de hoţomanii moşului.”), chinuită de „visul acela înăbuşitor şi urât” baba Rozalina încearcă să-şi despovăreze conştiinţa („Dar el dădea pe acasă atât de rar şi atunci pentru o zi, două, iar felcerul îmi făcea ochi dulci, ce era să fac?… Eram tânără şi aveam pofte trupeşti, dar cu sufletul numai pe el l-am iubit…”), un altul se află într-un continuu monolog interior adresat victimei sale („Crezi că mie mi-a fost uşor să ridic mâna asupra ta?… Eh, nu mi-a fost uşor, de fel nu mi-a fost uşor să săvârşesc asemenea păcat de moarte. Dar ce altceva îmi rămăsese de făcut?…”), un fost soldat bea, cântă şi se asigură că face numai ce vrea el („Sergentul Grigoare a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alţii, aşa să ştiţi!”) ş.a.m.d.

Mihai Hafia Traistă are darul ori ştiinţa rară de a spune multe în cuvinte puţine din care cititorul reconstituie trecutul personajului: din câteva propoziţii, aflăm, de pildă, că sergentul Grigoare a Lupului a luptat la Budapesta şi şi-a pierdut un picior în război, la fel de concis, dar extrem de sugestiv este şi tabloul frontului („Aţi călcat pe pământul aşternut cu morţi şi cu trupuri sfârtecate?”; „Nimeni nu mă chema atunci din iadul războiului, când îmi fluierau gloanţele pe lângă ureche, şi cădeau bombele de ziceai că-i sfârşitul lumii, urlau motoarele şi nechezau caii, trosneau căruţele răsturnate şi se văitau de moarte răniţii…”).

În multe dintre scrierile sale scurte nu se întâmplă nimic – totul s-a petrecut cândva, de mult, dar evenimentele vechi continuă să aibă repercusiuni în conştiinţa oamenilor. Acum personajele doar îşi retrăiesc trecutul, chinuite de remuşcări ori cuprinse de nostalgii, într-un mut dialog cu sine ori cu celălalt. Măria a Gorunului e prinsă între două sentimente contradictorii – agasată de insistenţele lui Pătru Moroşanu, pe care, în tinereţe, l-a iubit şi l-a aşteptat să se întoarcă de pe front, dar el şi-a petrecut tinereţea cu „căţeaua de Dochiţa” („Iar vine la peţit! Bată-l drumul ţarului, să-l bată de băbălău!”), dar nerăbdătoare să apară cât mai iute peţitorul întârziat („De afară se auzi scârţâitul porţii, a început să latre câinele. Inima bătrânei începu să bată mai repede, iar în suflet i se făcu primăvară.”)

Excelând în mânuirea limbajului, de la regionalismele pe care uneori simte nevoia să le explice în note de subsol („Ţucă-l baba de muşat, că tare hireş mai îmblă de zici că-i jândar…”), la zicători şi proverbe meşteşugit puse în gura personajelor (Măria a Gorunului se dovedeşte un izvor nesecat de expresii: „să se vâre sub piele, ca satana sub mănăstire”; „munca-i place, ca măgarului fuga”; „se strâmbă la mine ca miercurea la vineri”;  „a belit ochii la mine ca viţelul la poarta cioplită”; „pagubă-n hribe!”) şi până la plasticitatea sudălmilor – Mihai Hafia Traistă reuşeşte performanţa, în prozele foarte scurte, să-şi construiască personajele pe schelet lingvistic şi mai puţin pe fapte. Oralitatea este marea lui realizare.

Maramureşul este spaţiul interferenţelor etnice, prin urmare şi în proza lui Mihai Hafia Traistă îşi duc traiul laolaltă români, ruşi, ucraineni, unguri, evrei, polonezi, ţigani, într-o armonie amintind de scrierile lui Slavici. Laib şi Rifca, de pildă, se poartă omenos cu puiul de român Andrei Surduc, rămas orfan de mic. Ceea ce nu înseamnă că locul ar fi unul lipsit de violenţe – un tânăr îşi răzbună părintele mort, dar răzbunarea nu are drept cauză diferenţele etnice, ci lăcomia cârciumarului. Bogătaşul Petru Klontz angajează un ucigaş pentru a-l omorî pe „calicul” de Maxim Surduc, fiindcă îl depăşise la învăţătură pe Iacob, „«loaza» de fiu-său”, bărbaţii din familia lui Dumitru Iufurko aprind şoproane cu fân şi omoară oameni „de dragul răului” etc. Ură, invidie, lăcomie, răutate gratuită, dar în niciun caz conflicte interetnice.

Ca şi în scrierile lui Liviu Rebreanu, flăcăii se însoară cu fetele cu pământ („Tot pe Ana ai fi luat-o! Ana avea pământ, Petreo!…”), ca şi la Slavici, prozele au o învăţătură, cei căzuţi sub povara unei patimi plătesc cu viaţa ori cu libertatea, dând prilejul unor remarci moralizatoare prin chiar ironia lor: „A treia zi, prin faţa cârciumii lui Şchiopu, trecea înmormântare, oamenii din sat, mai mult din datorie creştinească, îl conduceau pe Ion a Cuţitaşului pe ultimul său drum. Şchiopu, rezemat de uşa cârciumii, zâmbind amar de trist, şopti:

– Ce zici, a Cuţitaşului, nu intri la o halbă?…”

Întâmplări ciudate şi inexplicabile („Raniţa soldatului”), personaje care sunt şi nu sunt („Femeia în mov – poveste cu o necunoscută”), reîntâlnirea cu iubita de mult moartă care-l ajută pe protagonist să treacă dincolo, precum în „Ultima revedere”, personaje oscilând între cele două lumi (Dunca Petru a fost dincolo fără să fie mort, şi povesteşte cum e pe-acolo: „E aşa o linişte, o simţi în suflet, nu te apasă nicio grijă, uiţi de toate câte ai pătimit pe aici pe la noi”) completează tematica prozelor incluse în volumul supus acum atenţiei cititorilor.

Morţi stranii, întâmplări misterioase, pe care scriitorul le notează asemenea vechilor cronicari, începând cu anul 1901, se petrec şi în castelul din Rónaszék, „ori de câte ori noaptea de Sfântul Andrei pică vineri, 13 decembrie, după stilul vechi”, atunci când „Darka iese din mormânt şi cere un suflet pentru viaţa ei curmată înainte de soroc. De fiecare dată ucide pe cineva din castel…”

Lăsăm cititorului bucuria întâlnirii cu Mihai Hafia Traistă şi prozele sale, nu înainte de a ne aminti două versuri din folclorul maramureşean: „După pui de moroșan / Să nu dai cu bolovan”. Nici noi nu dăm, dimpotrivă!

Rodica Lăzărescu

Previous Older Entries Next Newer Entries