26 – La rămas bun

                                                                           

Image

„În memoria bunului meu prieten, scriitorul  Mihai Nebeleac”

 

Era atâta iarnă-n Rona şi în tine

În noaptea-n care tu te-ai stins.

Spune-mi dincolo-i mai bine,

Sau nu mai ai nimic de zis ?…

Să fi rămas măcar pentru o zi, amice,

La ce atâta grabă pentru drum ?

La vară grâul da –va iar în spice

Tu fă cumva şi vino oarecum.

În viaţa asta tristă şi amară,

Am fost de toate, prieteni şi duşmani,

Dar ne împăcam la o votcă   de secară

Şi colindam ca la sfârşit de an.

Eu te-am iertat de mult, bătrâne

Acum e rândul tău ca să-mă ierţi,

Nici mie mult nu-mi mai rămâne

Căci se topeşte ceara sub peceţi.

Era atâta iarna-n Rona şi în tine

În noaptea-n care tu te-ai dus.

Spune-mi: dincolo-i mai bine,

Sau nu mai ai nimic de spus?…

 

 

25 – În Rona înfrunzesc gorunii

 

În Rona înfrunzesc gorunii

Într-o rugă verde către cer,

Ce-o mai înalţă şi azi străbuni

Ca pe-o colindă cu mult ler.

În Rona înfrunzesc gorunii

Şi clopotul în verde sună,

Când la vecernii vin străbunii

Gătiţi ân chip de noapte bună.

În Rona înfrunzesc gorunii

Şi cerul verde vrea să pară,

Când an de an ne aduc străbunii

Ca pe un tribut – o primăvară.

24 – Mândra-i mândra, floarea-i floare

Fata-i fată până fată –

Îmi spunea bunicu-odată…

Iar când fată, nu-i mai fată!…

Numa’ floarea-i parfumată,

Ori cosită, ori uscată,

Floarea-i floare până moare,

Ce-mi eşti tu, mândră sau floare?

Mândră – ochi da foaie verde,

Doru-mi trist în el se pierde.

Ochii-ţi verzi ce semănă,

Cu o floare geamănă,

Nechează cărările,

Mândrele şi florile

De m-apucă vrerile.

Eu te-aş învârti în joc

Tot pe loc, pe loc, pe loc,

Să răsară busuioc.

Pasul meu păşit de dor

Ţi l-aş prinde-n păr uşor,

Mândro,-n părul tău de foc

Cu aromă de noroc.

Pasul tău de poezie,

Mersu-ţi mândru parcă scrie

Ca o pană pe hârtie.

Când privirea ta mă doare,

Eu mă-ntreb întruna: oare

Îmi eşti mândră sau eşti floare?…

Mîndra-i mândră până moare!

23 – Fragmente din drum

*

*       *

La fântâna de sub paltini,

Mă aşteaptă trist ulciorul

S-a umplut ochi de lacrimi,

Să-mi aline… dorul…

 

*

*        *

Drumuri, drumuri, – negre fumuri

Printre nopţi albe şi tărzii,

Vă blesteamă câte-o mamă

Să rămâneţi pe veci pustii.

Drumuri, drumuri, – negre fumuri –

Zboruri triste de cocori,

Întoarceţi-i iar acasă,

Pe fiii rătăcitori.

    *

*       *

Fir-aş al drumului să fiu…

De voi uita vreodată,

de  prispa

părintească!

22 – în ajun de Ziua Crucii

 

 

La casa amintirii, cu prispa albastră,

Păianjenii ţesură dantelă la fereastă.

 

Şi poarta şi făntâna de-o vşnicie tac,

De mult nu mai miroase

                                  a cozonaci cu mac

 

Cum mirosea odată în ajun

                                       de Ziua Crucii.

Tot aşteptând cocorii, îmbâtrăniră nucii.

 

Unde s-a dus bunicul,

                                 bunica unde-i oare?

De nu primesc nepoţii

                          în ajun de sărbătoare.

 

Bunicul  nu mai spune

                            cum se luptau haiducii,

Şi nu-s copţi cozonacii

                             şi mâine-i Ziua Crucii.

 

A ruginit şi briciul bunicului în grindă,

Nu-şi mai pune năframa

                                   bunica la oglindă.

 

De mult nu mai coboară,

                                  împreună pe cărare,

Dar clopotu-i mai cheamă

                                în zi de sărbătoare.

21 – Săpânța

Image

În  cimitirul vesel,

mă plimb printre morminte.

Mă simt legat de moarte foarte strâns.

Niciunde nu se moare atâta de cuminte,

Aici de-o veşnicie mai nimenea

n-a plâns.

Orice mormânt din juru-mi

îl simt că mi-e aproape.

Şi, parcă, deodată cu timpu-s înfrăţit,

Îmi şoptesc păduri, şi munţi, şi ape,

Aici dorm strămoşii, totuşi,

nimeni n-a murit.

Ca-n balada Mioriţei, aici nu se moare,

Ci se cunună doar pământul cu pământ.

Şi clopotul când bate –

e o zi de sărbătoare,

În cimitirul vesel

se veseleşte fiece mormânt.

În cimitirul vesel mă plimb

printre morminte.

M-a cucerit pământul,

făcându-mi legământ,

O umbră se ridică,

sa-mi aduc de ea aminte,

De dincolo de vreme,

de viaţă şi mormânt.

20 – Imn pentri Maramureș

IMN PENTRU MARAMUREŞ

                                

Fără Tisa n-ar fi margine de ţară,

Fără Iza chiar ar fi prăpăd.

Nu se poate fără Ronişoară,

Fără Sighet nu se poate nici atât.

 

Nu se putea fără Vişeu şi Mara,

Nici fără porţi cioplite din stejari.

Aici ţăranu-şi poartă-n suflet ţara,

Iar ţara-i poartă-n suflet pe ţărani.

 

Când urci în sus pe Huta uiţi de toate,

La fel cum uiţi când urci şi pe Gutâi

Fără Săpânţa în lume nu se poate

Că, aici s-a râs de moarte mai întâi.

 

Fără Moisei şi Borşa nu se poate iară

Cum nu se poate nici fără Poieni,

Căci ţara altfel nu ar  mai fi ţară,

Nici neamul, neam, fără moroşeni.

Previous Older Entries