NICOLAE CORNESCIAN – UN MAESTRU AL SUSPANSULUI

unnamed „Cu toţii trăim senzaţia că în urma noastră va rămâne ceva nepieritor”  

N.Cornescian

Da, scriitorul Nicolae Cornescian este un adevărat maestru al suspansului, care poate fi pus alături de mari scriitori precum Charles Dickens, Edgar Allan Poe, Alfred Hitchcock sau celebrul contemporan Stephen Edwin King. Desigur, spusele mele pot părea cam îndrăzneţe, sau doar o glumă cordială, dar eu sunt sigur că cei care au făcut deja cunoştinţă cu opera sa îmi vor da dreptate. La fel o vei face şi dumneata cititorule, după ce vei lectura romanul pe care îl ţii în mână, iar timpul şi condeiul talentat al scriitorului vor fi de partea noastră.

În numărul 18 (mai, 2014) al „Revistei de suspans” apărea o notă a redacţie care anunţa apariţia unui nou foileton scris de Nicolae Cornescian, dar şi apropiata apariţe a noului său roman „Extreme”:

„Începând cu acest număr, vă prezentăm un nou foileton marca Nicolae Cornescian. „Psihoze” vă va captiva şi vă va vrăji tot atât de mult cât au făcut-o „Extremele”. Totodată îl felicităm pe autor pentru viitoarea apariţie în volum a romanului „Extreme”.

Ei bine, atunci nu ştiam că tocmai mie o să-mi revină plăcerea şi deosebita onoare de a fi redactorul acestui deosebit roman care te va ţine stimate cititor, cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, asta au confirmat-o sute de cititori ai publicaţiei on-line „Revista de suspans”. În general, orice creaţie a lui Nicolae Cornescian publicată on-line are între 500 şi 1500 de cititori ceea ce în ziua de azi, când vorba cărturarului ucrainean din România, Ivan Rebuşapcă, trebuie să cauţi cititori cu mitraliera, spune multe despre autorul lor. Dedesubtul textelor veţi găsi sute de mesaje şi comentarii, de la banalele: „Am citit cu sufletul la gură”, Foarte tare”, „Frumos”, „Am rămas fără cuvinte”, „Superb”, „Felicitări”, „Aştept continuarea” etc., care pentru orice autor nu par banale deoarece sunt urme lăsate de cititori şi confirmă că truda lui nu este zadarnică, până la adevărate cronici literare, iată câteva dintre ele:

„Când îl citeşti pe Nicolae Cornescian, trebuie ca mintea să-ţi fie vigilentă pentru a rezista tuturor aspectelor, iar inima deschisă pentru a te bucura de întreaga încărcătură emoţianală!” (Cristina Fasie).

„Un stil diafan care m-a purtat pe aripile unei poveşti enigmatice.” (Teodora Gheorghe)

“Partea a cincea a foiletonului „Surplusuri”, de Nicolae Cornescian, pare mai degrabă să facă parte dintr-o lucrare suprarealistă, căci intriga, foarte puţin factuală se mişcă aproape exclusiv la nivelul trăirii personajelor. (…) O să remarcăm însă scriitura (densă) de roman psihologic interbelic şi tehnica epistolară, folosită pentru fragmentele proiectate analeptic, dar şi o anume tendinţă a autorului de a realiza, cel puţin cu o parte a lucrărilor sale, o realitate ficţională unitară, integrată.” (http://scifientland.wordpress.com/)

Dar iată şi o relatare interesantă a autorului:

“Lucrând la SURPLUSURI 6 şi privind coala albă de pe birou, am impresia că privesc prin acea hârtie; că ideile se află dincolo de ea; că transcriu ceea ce, într-un mod tulburător, îmi dictează subconştientul. Am ajuns să mă tem de ceea ce imaginez. Cert e faptul că ajunsesem la acel punct de unde nu mai există nici o cale de întoarcere. Ana!!! Cred că există. Amina şi Alma sunt tot aici. Dar Ana… Nu! Mă tem de ceea ce transcriu de pe foile subconştientului pătat de imaginar şi frânturile realităţii…”

Romanul „Extreme” în afară de publicaţia on-line amintită mai sus, apare în foileton în revista trimestrială de literatură şi artă „Mantaua lui Gogol”, editată de Asociaţia Cultural-Creştină a Ucrainenilor din România „Taras Şevcenko”, dar şi în limba ucraineană, în traducerea autorului, în revista scriitorilor ucraineni din România „Naş holos” („Vocea noastră”) editată de Uniunea Ucrainenilor din România, cu sprijinul căreia apare şi cartea.

 De fapt, se poate spune că revista „Naş holos” a fost rampă de lansare atât pentru Nicolae Cornescian cât şi pentru mine, amândoi am debutat cu poezie în limba ucraineană, în acelaşi număr, pe aceeaşi pagină şi tot împreună am debutat şi editorial, în anul 2001 la  Editura „Mustang”, Bucureşti, fiecare cu câte un volum de poezii în limba ucraineană. „Simfonia ierbii de mătase” se numea volumul meu, iar al lui Nicolae Cornescian „Atingerea aşteptării” (pentru care i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut), ceea ce l-a determinat pe Ivan Covaci, poet ucrainean din România, redactor şef al periodicului „Vilne slovo” („Cuvântul liber”) să ne prezinte, în recenzia pe care a scris-o la cărţile noastre, ca pe doi poeţi „nedespărţiţi”.

„Avem puţini poeţi tineri. Puţini! Însă doi poeţi tineri, culegând intuitiv vibraţii, cu toate  că le folosesc ca pe un instrument, ele sunt armonioase. Aceşti poeţi nu sunt străini unul altuia, ba chiar par fraţi buni, când pătrunzi în lumea lor de minuni şi vise… (…) Doi poeţi nedespărţiţi crează două lumi „schiţate” diferit, însă prisma prin care este percepută lumea, fie la unul fie la celălat – este prisma compoziţiilor poetice în care clocotesc valuri „înspăimântate” şi aducerile aminte, dar şi o metaforă de neatins, deoarece este o metaforă închipuită… (…) ei sunt poeţii marilor oportunităţi, care reprezintă generaţia actuală. Sunt talentaţi şi fiecare are propria lui  viziune asupra lumii, însă cel mai semnificativ este faptul, că ei deţin acele minuni în care se poate crede, chiar e necesar, şi au prinse la piept fiecare viitorul său poetic.”

Regretatul scriitor Ştefan Tcaciuc care a fost naşul nostru literar scria într-un articol:

„Timpul va arăta cum vor rămâne Nicolae Cornescian şi Mihai Traista în amintirea

generaţiilor viitoare – ca poeţi de expresie ucraineană, sau ca poeţi de expresie română. În oricare dintre cazuri, ei vor dăinui în amintirea generaţiilor ca adevăraţi poeţi, dearece amândoi sunt talente înnăscute, iar pe deasupra le place să asude pe ogorul literar şi eu sunt sigur că nu vor îngropa talantul primit, ci-l vor înmulţi”

Iată că Nicolae Cornescian va „dăinui în amintirea generaţiilor viitoare” nu doar ca scriitor de expresie ucraineană şi română, dar şi ca scriitor de expresie sârbă, rusă, poloneză  şi cine ştie ce îi mai rezervă viitorul. Cu siguranţă nu l-a dezamăgit pe naşul său literar care credea cu tărie în talentul său scriind:

„Poetului Nicolae Cornescian i-a fost dat de la Dumnezeu să urce Golgota poeziei pe care însăşi cuvintele şi visele sale îl răstignesc pe crucea eternităţii şi nemuririi spiritualităţii ucrainene. El păşeşte hotărât şi cu mare curaj în lumea poetică ce i-a fost sortită.”

Al doilea volum de poezii în limba ucraineană al lui Nicolae Cornescian „Imperii de iluzii” apărut în anul 2005 tot la Editura „Mustang”, Bucureşti a fost foarte bine primit de critica literară şi încă de o critică la nivel înalt, dar şi de publicul cititor. De acum înainte tânărul poet putea fi sigur că  „va dăinui în amintirea generaţiilor viitoare”, ceea ce i-a prezis Ştefan Tcaciuc. Poezia sa mărturisea originalitatea stilului său inconfundabil, asigurându-i un loc de frunte printre confraţii săi. Irina Moisei, redactorul revistei literare „Naş holos” spune deseori că ar recunoaşte orice poezie a lui Nicolae Cornescian şi fără să fie semnată.

Poetul Nicolae Corsiuc scria despre poezia lui Nicolae Cornescian:

„Prin înclinarea pretenţioasă spre înţelegerea propriei viziuni asupra lumii şi prin înalta responsabilitate a cuvântului, a greutăţii lui semantice, dar şi prin armonia din ţesătura poeziei, Nicolae Cornescian pregăteşte cititorul pentru a înţelege identitatea versului său şi gândirea sa poetică”.

În anul 2009, la Editura RCR Editorial, Bucureşti a apărut primul volum de proză în limba ucraineană al lui Nicolae Cornescian intitulat „Cartea morţii”. Redactorul cărţii, Nicolae Corsiuc scria în prefaţa cărţii pe care a denumit-o „În oglinda convexă a prozei lui Cornescian”:

Apariţia acestui volum de proză, fără nici o îndoială, o să provoace opinii şi impresii diferite, care se vor situa poate chiar la poluri opuse, pentru că proza lui Nicolae Cornescian, la fel ca şi poezia scrisă de el, sunt de fapt discursuri individualizate, foarte neobişnuite, pe care la ora actuală în literatura noastră (literatura ucraineană din România) nu avem cu ce să le comparăm. Vocea lui Cornescian este unică, avându-şi propria greutate şi originalitate în contextul literaturii noastre. S-ar putea ca unii să rămână şocaţi de ceea ce vor citi, atât din cauza subiectului fabulos cât şi din cauza cuvântului nuanţat ales. Însă după cum a spus unul din criticii literari, fiecare carte îşi are cititorul său. (…) Lev Tolstoi spunea că «Viaţa poate fi înţeleasă doar din perspectiva morţii». Eroul principal al acestei cărţi este moartea…”

În ceea ce priveşte literatura ucraineană din România, deși destul de tânără, prin valorea ei a devenit portdrapelul și exemplul demn de urmat de literaturile Diasporei ucrainene, inclusiv din Canada și S.U.A., care se afirmă de peste două secole, iar marele cărturar al literaturii ucrainene contemporane, acad. prof. dr. Leonid Rudnițkyi, rectorul Universității Libere Ucrainene din Mȕnchen (Germania), scriind și vorbind cu diverse prilejuri despre literaturile diasporei ucrainene, de fiecare dată subliniază cu majuscule:

„Literatura ucraineană din România este cel mai interesant fenomen din toate literaturile diasporei ucrainene (S.U.A., Canada, Anglia, Franța, Australia, Germania, Austria, Polonia, Slovacia, Cehia, Slovenia, Serbia, Croația, Bosnia, Benelux etc.), iar volumele de poezie și proză semnate de scriitorii ucraineni din România și-au câștigat dreptul binemeritat de a sta în biblioteci alături de scrierile cele mai reușite, semnate de scriitorii din Ucraina, patria limbii ucrainene. Limba din operele scriitorilor ucraineni din România este cea mai ucraineană din toată Diaspora, iar fiecare cuvânt este bătut pe toate fețele și muchiile de harul fiecărui scriitor, devenind câte o mică bijuterie în șiragul unei propoziții sau fraze.”

Continuitatea literaturii ucrainene din România este asigurată de trecutul și prezentul ei, de venirea noilor talente, de cele două mari și veșnic proaspete izvoare de inspirație: literaturile ucraineană și română. În plus, înflorirea literaturii ucrainene din România este călăuzită mereu de marile genii tutelare ale popoarelor ucrainean și român: Taras Șevcenko și Mihai Eminescu.…

Ştefan Tcaciuc considera că literatura ucraineană din România este un altoi al marii literaturi române pe trunchiul marii literaturi ucrainene, iar Taras Șevcenko și Mihai Eminescu, Ivan Franko și Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi și Pavlo Tycina, Volodimyr Sosiura și George Bacovia, Maksym Rylskyi și Lucian Blaga, Ștefan Augustin Doinaș și Ivan Draci, Marin Sorescu și Vasyl Symonenko, Ana Blandiana și Lina Kostenco, Ioan Alexandru și Vasyl Stus, Mircea Dinescu și Ihor Traci, Mircea Cărtărescu și Roman Baboval etc. sunt stelele călăuzitoare în marea aventură lirică pe mările furtunoase ale literaturii și prin golfurile marilor ei speranțe. …

Mulți scriitori ucraineni din România sunt laureați ai premiilor Uniunii Scriitorilor din România și ai altor premii de mare prestigiu din Ucraina și Diaspora ucraineană, fiecare dintre ei și-a ales propriul drum în literatură, niciunul nu bătătorește urmele altcuiva și nici nu imită pe cineva, fiecare este o voce singulară și inconfundabilă, un talent autentic, care și-a sfințit în bătălia cu vorbele și ideiile, locul cuvenit în universalul literaturii ucrainene.

Altfel spus nici un scriitor ucrainean din România nu se aseamănă cu vreun alt confrate al său de pană. Toți sunt originali în felul lor și aproape toți practică mai multe genuri literare: poezie, proză, eseistică, critică literară, traduceri din literatură ucraineană în română și din literatură română în ucraineană.

Interesant este faptul că primul volum de poezie publicat în limba ucraineană „Patriei mele cântece cânt” (1936),  i-a aparţinut poetului popular maramureşan  Havrelo Clempuş, primul volum de proză în limba ucraineană „Pe drum nou” (1960) a fost semnat de prozatorul maramureşan  Ivan Fedco, primul roman în limba ucraineană „Aproapelui cu dragoste” (1978) a fost scris de Mihai Nebeleac maramureşan şi el, primul pas în dramaturgie l-a făcut tot un maramureşan (Mihai Hafia Traista), iar acuma tot maramureşanul Nicolae Cornescian deschide o nouă pagină a literaturii ucrainene din România cea a postmodernismului, fără de care ea, literatura noastră nu ar fi fost în pas cu lumea.

Să-mi fie cu iertare că în această prefaţă (din anumite motive, care îi sunt binecunoscute şi autorului), nu am spus prea multe despe cartea în cauză, aşa cum s-ar fi cuvenit ci am prezentat evoluţia scriitorului Nicolae Cornescian şi totodată cu ea şi evoluţia literaturii ucrainene din România. Bineînţeles că voi reveni, alături de alţi confraţi cu scrieri despre această carte, care sunt sigur că va fi pentru dumneavoastră o lectură plăcută, deoarece Nicolae Cornescian face parte din acei scriitori care, când  au pus mâna pe cititor îl ţin cu sufletul la gură, până când acesta întoarce ultima pagină a cărţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: