Studii de istorie a Ucrainei (XI)

Volodymyr cel Mare (VI)

Kyrylo Kojumiaka

 Image

 

Între anii 991-996 Volodymyr a purtat mai multe râzboaie, în primul rând cu pecenegii care deseori atacau ţinuturile sale ajungând chiar până la Kiev, ca să-şi întăreasca ţara şi să apere hotarele de sud Volodymyr a ridicat mai multe fortificaţii pe malurile răurilor Stuhna, Desna, Trubij şi Sula.  În  vest i-a învins cu succes pe Yatviahi (Yatviahii, a fost un neam Baltic apropiat de lituanieni şi prusaci). În anul 1993 i-a supus pe croaţi şi a stability legături de prietenie cu Ungaria şi Cehia.

 

Nu există ucrainean pe lume care să nu fi auzit de Kyrylo Kojumiaka. Acesta este simbolul viteazului, ucrainean, purtătorului de biruinţă, personajul basmului eroico-fantastic atât de larg răspăndit, încă din timpurile Rusiei Kievene.

Prima dată îl întălnim în „Cronica lui Nestor”. De atunci el devine întruparea vitejiei poporului ucrainean. Portretul eroului legendar atât de slăvit în literatura ucraineană de poeţii Olexandr Oles, Ivan Kocherha, Pavlo Tychyna şi alţii.

Nestor în cronica s-a spune că în anul 993, cneazul Volodymyr se pomeneşte cu Pecenegii de dincolo de răul Sula. Merge împotriva lor şi îi întălneşte la răul Trubeja, lângă un vad unde este astăzi Pereiaslavul. Armata lui Volodymyr era de o parte a răului, iar armata pecenigilor de cealaltă parte şi nici unii, nicii alţii nu îndrăzneau să treacă peste rău. Atunci domnitorul pecenigilor  a veni până la mal, l-a chemat pe cneaz şi i-a propus: „Trimite pe unul dintre oamenii tăi şi eu voi trimite pe unul dintre ai mei; ei se vor lupta împreună şi dacă omul tău iese biruitor, timp de trei ani nu voi mai purta război cu tine; dacă însă învinge al meu, atunci ne vom lupta trei ani”.

Volodymyr întorcându-se în tabără a întrebat dacă e cineva care ar vrea să se lupte cu viteazul ales de principele pecenegilor, dar nu s-a găsit nimeni. A doua zi au venit pecenegii cu omul lor gata de luptă, dar din oastea lui Volodymyr nu ieşea nimeni să lupte cu el. Necăjit cneazul trimise să caute un asemenea viteaz. Atunci a venit la el un bătrân şi ia spus: „Principe, eu am un fiu mai mic acasă; aici am venit cu alţi patru şi el a rămas; din copilăria sa nimeni n’a putut să-l biruie. Într’o zi îl certai când el tăbăcea o bucată de piele; atunci el se supără împotriva mea şi cu mâinile sale rupse pielea în bucăţi”.

Auzind acestea Volodymyr s-a bucurat şi a trimis să-l caute pe tânăr. Când l-au adus în faţa cneazului şi când a aflat ce vrea cneazul de la el a spus: „Principe, eu nu ştiu dacă mă pot măsura cu el; să fiu pus la încercare: nu se găseşte cumva pe aici  un taur mare şi puternic?”. Imediat a fost adus un taur mare şi puternic pe care l-au ars cu fierul înroşit şi i-au dat drumul. Taurul a trecut pe lângă tânăr, iar acesta l-a prins şi a smuls de pe el o bucată de piele cu tot cu carne. Atunci cneazul a spus: „Tu poţi să te lupţi cu acest peceneg. A doua zi, au venit pecenegii şi au început să strige: „N’a veţi nici un om? Iată al nostru a venit”. 

Tânărul ieşi înaintea pecenegului, iar acesta a început să rădă de el, deoarece era mic de statură. Dar când au început să se lupte acesta l-a strâns pe peceneg în braţe atât de tare, încât l-a sufocat şi l-a trântit la pământ. Atunci oastea lui Volodymyr a început să strige, pecenegii au luat-o la fugă, iar ruşii au alergat după ei şi i-au gonit. Volodymyr a zidit o cetate în acest vad, pe care l-a numit Pereiaslav (cronicarul Nestor face aici o confuzie, doarece oaraşul Pereyaslav este mai vechi de anul 933).  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: