Lunga agonie a unui secol de istorie frustrantă:„din greşeală în greşeală spre victoria fatală!”*

 

Lucian Gruia

Subintitulate „Întâmplări din viaţa unui om care a trăit în vremuri năucitoare din punct de vedere istoric”, prozele scurte din Garnizoana Malamoc (Ed. BREN, Bucureşti, 2013) constituie o frescă a vieţii din arealul dobrogean, şi nu numai, în epocile totalitarismului comunist şi a capitalismului de junglă postdecembrist.

Autorul consideră că oamenii cinstiţi, care au supravieţuit primei perioade istorice amintite şi trăiesc umiliţi într-a doua, constituie a doua generaţie de sacrificiu, urmând nemijlocit celei care a apucat al doilea război mondial şi comunismul.

Cu umor amar şi cu ironie cianurată, Ştefan Dorgoşan face rechizitoriul celor două nefaste etape istorice. În prima, lipsa libertăţilor individuale şi precarităţile materiale ne-au depersonalizat, iar opozanţii au fost exterminaţi; în a doua, politicienii, patronii şi bancherii venali şi corupţi ne jupoaie de vii. Din acest motiv, scopul cărţii este precizat de  autor astfel: „De aceea vreau să restaurez adevărul, cronologic, care nu are nicio legătură cu viaţa infectă pe care am dus-o şi o suport cu stoicism în continuare. Istoria noastră e plină de politruci, refugiaţi, transfugi… N-avem nici un Dumnezeu. În numele Lui unii au făcut livadă în deşert. Noi, românii, am distrus o Grădină. O Gură de Rai. Nici Deliu, nici Călae nu au pace în mormânt.

Adevărul perioadei totalitare este surprins în prozele: Gardul (colectivizarea), Zile ticăloase (prigonirea chiaburilor şi uciderea partizanilor ascunşi prin canarale – mici peşteri carstice din podişul Dobrogei – şi canale), Grădina cu eghileţi (industrializarea forţată care a dus la depopularea satelor), Dimineţile unui ziarist cuminte şi Activiste de protocol (obligarea  ziariştilor la slăvirea realizărilor clasei muncitoare sub cârmuirea înţeleaptă a partidului unic şi sub supravegherea severă a securităţii, precum şi defularea populaţiei prin sex), CrashDay – ziua în care s-a declanşat criza mondială (furtul  din vapoarele occidentale a produselor  lipsă pe piaţa comunistă şi comercializarea acestora, în cârdăşie cu poliţiştii corupţi, depravarea morală a oamenilor depersonalizaţi), Balada Mânzului Mutant (consecinţele genetice ale implanturilor şi transplanturilor aberante de silicoane şi organe până la degradarea speciilor, încheiată cu minunea naşterii unui mânz normal), Degetul şi coasta (monolog al suferinţelor îndurate de poporul îndoctrinat sau pauperizat în cele două perioade istorice analizate), Declamaţia! dramatizare după un fragment din „Degetul şi Coasta” (hiberbolizarea scenică a dramei existenţiale trăite de protagoniştii celei de a doua generaţii pierdute),  Mantaua lui Google (replică  autohtonă la Mantaua lui Gogol, în care funcţionarul modest devine astăzi arogant şi cere mită pentru rezolvarea problemelor simple, dar complicate artificial de birocraţie, apendice notoriu al democraţiei de circumstanţă) şi  Duplicitate! proză ritmică: recitativ, pamflet dramatic (compusă din 10 scene cu indicaţii scenice hilare, urmate de poeme pamfletare la adresa condiţiilor sociale, economice, religioase şi  culturale de astăzi).

Clanul Călae (după numele bunicului autorului), despre care Ştefan Dorgoşan a scris câteva romane fluviu aflate sub obrocul realismului magic, este prezent în prozele: Gardul, Zile ticăloase, Grădina cu eghileţi şi Amintiri din casa cu şobolani (în care descrie promiscuitatea dintr-un cartier constănţean în epoca comunistă). 

Petrecerea, Povestitorul (în patru Poveşti de cartier) şi Secretul Evanghelic  alcătuiesc un scurt istoric al trădărilor şi atrocităţile practicate de specia umană de la origini şi până în prezent, pornind de la Cain şi Abel, trecând prin asasinarea lui Cezar şi Burebista, ajungând la lagărele naziste şi comuniste şi încheind cu transformarea statelor mai puţin dezvoltate în pieţe de desfacere ale celor dezvoltate care impun cu forţa Noua Ordine Mondială.

Titlul cărţii provine de la localitatea Malamoc, lângă Gherghiţa (judeţul Prahova), unde a funcţionat în prima jumătate a secolului al XIX-lea,  sub supraveghere militară, spitalul pentru bolnavi psihici şi contestatari ai regimului. În acest balamuc, ar dori autorul să-i interneze pe conducătorii care nu sunt interesaţi de soarta poporului, ci de propria lor înavuţire.

Pentru ilustrarea acestei vaste problematici sociale, Ştefan Dorgoşan apelează la tehnici postmoderniste, cum sunt: prologuri, addende, sintagme licenţioase, indicaţii scenice, poeme fabulistice, comentarii finale morale. Înşiruirea unor aspecte aberante ale vieţii în epocile menţionate, indică absurdul existenţei noastre, diriguită de cei care conduc destinul lumii şi cei care ne guvernează. Stilul este nervos, ironic, incisiv. Fantezia debordantă şi gravitatea problemelor abordate incită meditaţia cititorului. Cartea devine un strigăt de revoltă pentru apărarea demnităţii omului de rând (prigonit din interior) şi a naţiei, ameninţată din exterior. Din aceste motive, precum şi pentru savoarea transfigurărilor estetice, Garnizoana Malamoc este o carte valoroasă, care merită atenţia cititorilor şi a criticilor literari.

 

Ştefan Dorgoşan – „GARNIZOANA MALAMOC; Întâmplări din viaţa unui om care a trăit în vremuri năucitoare din punct de vedere istoric” (Ed. BREN, Bucureşti, 2013)

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: