Studii de istorie a Ucrainei (VIII)

2. Ihor marele cneaz al Kievului

Image

Ihor I Bătrânul sau Ihor Rurykovych întemeietorul dinastiei Rurykovychilor era fiul lui Ruryk, dar în numele său până în anul 912, la Kiev, domnea cneazul Oleh. Tânărul Ihor nu îndrăznea să-şi ceară dreptul la domnie.

În anul 903 Ihor s-a căsătorit cu Olha, o fată care provenea dintr-o familie de varegi, de rând. Legenda spune că Ihor, aflându-se la vânătoare a întâlnit-o pe Olha care l-a cucerit  prin frumuseţea, simplitatea şi isteţimea sa, astfel că a luat-o cu el la Kiev şi s-a căsătorit cu ea.

După moartea lui Oleh, Ihor a devenit kneazul Kievului, dar din primii ani ai domniei sale drevliany încearcă să se separe de Kiev. Ihor a înnăbuşit revolta acestora, pedepsindu-i asupru şi le-a majorat tributul.

De asemenea Ihor a fost nevoit să se lupte şi cu pecenegii (un popor seminomad originar din stepele Asiei Centrale), care pătrundeau pe teritoriile Rusiei Kievene şi ocupau pragurile Dniprului blocând căile comerciale către Bizanţ.

În anul 941 porneşte cu oaste mare împotriva Constantinopolului, deoarece împăratul a încetat să respecte tratatul pe care l-a semnat cu Oleh. Iată cum descrie cronicarul Nestor acest eveniment istoric:

„Igor porni contra grecilor. Şi bulgarii trimiseră veste împăratului că Ruşii înaintează contra Ţarigradului cu 10 000 de corăbii. Aceştia plecară traversând marea, începură să pustiască Bithynia şi să devasteze ţărmii Pontului până la Heraclea şi Paphlagonia şi jefuită întreaga regiune dela Nicomedia şi dădură foc la toţi ţărmii golfului. Dintre aceia pe care îi luau prizonieri, pe unii îi spânzurau, pe alţii îi puneau ca ţintă şi ochiau în ei, pe alţii îi prindeau, le legau mâinile şi le băteau cuie în cap. Dădură pradă focului mai multe biserici sfinte şi mânăstiri şi au ars sate şi luară nu puţină pradă pe ambele coaste ale portului. Când însă s’a întors armata din Orient (…) cu 40.000 oameni (…) împresurară din toate părţile de Ruşi. Atunci Ruşii ţinură sfat şi merseră împotriva Grecilor. Şi s’a născut între ei o luptă amarnică şi Grecii învinseseră cu mare greutate. Ruşii se întoarseră spre seară la Drujina (suită principală formată din boieri) lor, se îmbarcară noaptea pe corăbii şi fugiră. Theopanes însă îi întâmpină de pe chelandiile sale cu foc şi începu să arunce prin tuburi foc asupra vaselor ruseşti: a fost atunci un spectacol grozav. Când Ruşii văzură flăcările, se aruncară în mare spre a se salva cu înotul şi astfel cei ce supravieţuiseră se întoarseră în patria lor. Când au ajuns în ţara lor, fiecare povestea la ai săi de cele întâmplate şi de focul vaselor lor. «Grecii au la ei fulgere, cum sunt cele din cer şi aruncându-ne asupra noastră ne-au dat foc şi nu i-am putut învinge»”[1].

În anul 943 Ihor strânge din nou o mare oaste formată din pecenegi şi varegi şi pleacă pentru a doua oară, pe uscat şi pe apă, împotriva Constantinopolului. Grecii care locuiau în Korsun folosindu-se de ambarcaţiuni rapide au reuşit să-l anunţe pe împărat: „Vin Ruşii ; corăbii nenumărate ; cu vasele lor au acoperit marea”. Auzind aceasta împăratul trimise soli înaintea lui Ihor care l-au întâmpinat la Dunăre şi i-au transmis vorbele împăratului: „Nu înainta mai departe ci i-aţi tributul pe care îl primea Oleg; voi mai mări acest tribut”. Atunci Ihor ţinu sfat cu oştenii săi care au spus: „Dacă împăratul vorbeşte astfel, ce să voim mai mult, câtă vreme fără de luptă primim aur argint şi mătăsuri?”. Astfel în anul 944 fost semnat un nou tratat cu grecii, după 33 de la primul trat semnat de Oleh.

Image  În 945 porni în ţara Drevlianylor să le ceară tribut[2] . Cu forţa au luat tributul, dar pe drumul de întoarcere Ihor se gândi să mai ceară odată tribut drevleanylor, de această dată numai pentru el, de aceea a dat drumul  oastei să meargă acasă, iar el cu câţiva însoţitori s-au întors înapoi, când au auzit drevleany că Ihor le mai cere odată tribute s-au sfătuit cu conducăturul lor Mal care le-a spus: „Când lupul prinde obiceiul de a merge la turmă, el ia una câte una toată turma, dacă nu este omorât. Aşa şi cu acesta dacă nu-l omorâm pe toţi ne va prăpădi”.

Astfel drevliany au hotărât să-l omoare pe Ihor, însă înainte de asta au trimis la el soli şi i-au spus:  „De ce vii din nou? Ţi-am plătit doar tot tributul”. Ihor însă nu voia să-i asculte. Atunci drevleanii au ieşit împotriva lui Ihor şi l-au învins, au omorât pe toţi ce-l cel însoţeau, iar pe el l-au legat de picioare de vârfurile a doi copaci aplecaţi, după care au dat drumul la vârfurile copacilor iar el murit sfâşiat în două. [3]

Image     Degeaba soţia sa Olha şi fiul Sviatoslav, îl aşteptau la Kiev, căci el nu s-a mai întors fiind înmormântat în cetatea Korosten din regiunea drevlianylor.


[1] Cronica lui Nestor, tradusă în limba romană de G. Popa-Lisseanu, apărută la 1935, Bucureşti, Tipografia „Bucovina”, I. E. Torouţiu.

[2] K. V. Lebedev, Cneazul Ihor strânge tributul.

[3] F. Bruny, Moartea cneazului Ihor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: