Ion Negrea (II)

 

 

 

 

 

Autor: Mihai Hafia Traista 

2. Dezertorul

«Sus e cerul, largă-i lumea,

N-a sti nimeni că m-am dus,

Bine c-a-nfrunzit pădurea,

Numa’ m-or vedea ca nu-s…»

Doru Stănculescu

Pentru proaspătul soldat Ion Negrea, obişnuit cu libertatatea şi cu felul său de a fi propriul stăpân, primele zile de armată i se părură nişte fantome hâde ce-i bântuiau viaţa, un coşmar din care nu se mai trezea. Parcă nici nu trăia ci doar executa nişte porunci primite deseori cu o brutalitate de neînchipuit pentru mintea şi sufletul lui slobode până atunci. Se supunea poruncilor primite fără nici un cuvânt, fără nici un gând rău la adresa celor ce-i porunceau. «Du-te mut adu lut!» – se spune în popor, şi mutul se ducea după lut, fără să întrebe nimic.

Dar timpul nu stă în loc, iar obişnuinţa e a doua natură. Trecură zile după zile, săptămâni după săptămâni, luni după luni, şi astfel trecu vara, toamna, iarna şi Ion Negrea, odată cu adierea primului vânticel de primăvară, simţi în suflet o bucurie de nedescris, o bucurie pe care o poate simţi doar un om al muntelui, un om care aşteaptă cu nerăbdare să audă şipotul pârâiaşelor de munte care şterg urmele dalbelor zăpezi, un om pentru care rostul iernii este doar aşteptarea dimineţilor de mesteceni, ivirea colţului ierbii, înfrunzirea codrului… Un om care ştie că în curând îşi va putea duce turma la munte cu aceeaşi sfinţenei cu care îşi duce o mamă pruncii la bisereca din deal în dimineaţa Sfintei Învieri. Acolo în munte el se va contopi cu vârful brazilor, cu norii, cu cerul – va deveni una cu Dumnezeu.

Bucuria lui Ion Negrea creştea cu fiecare clipă, căci fiecare clipă îl apropia de permisia mult aşteptată.

– Numai mâine nu-i poimâine, – şopti Ion. – Poimâine e vineri…

În Vinerea Mare era programat să plece în permisie. Gândul că îşi va revedea părinţii, pe Anişoara şi toţi prietenii săi îl făcea atât de fericit că aproape îl durea această fericire. Câteva zile va fi liber cu trupul şi cu sufletul se va putea bucura de priveliştea munţilor, va asculta freamătul codrilor, va bea pe săturate apă din izvoarele cristaline – va fi liber, liber ca pasărea cerului.

Astfel, în noaptea de Miercurea Mare, soldatul Ioan Negrea – santinela postului numărul patru se plimba cu arma pe umăr prin curtea cazarmei şi visa cu ochii deschişi la libertatea de dincolo de gardurile albe ale unităţii militare. Dar după câteva raite se ascunse după tulpina unui tei secular aşezându-se pe o ladă goală de muniţie. Aici nu-l putea zări nimeni, în schimb el vedea ca în palmă toată curtea unităţii. Peste puţin timp, Ion zbură cu gândul spre locurile atât de dragi lui.

Şi iată-l deodată în vârful Grihotului, în depărtare se zăreau Stâna din Vale, Stâna de Mijloc, Lutoasa, păşunile Şerbanului şi al Polonincei iar mai departe Popivanul. De jos din văile munţilor ajungeau la el foşnetul brazilor şi şoaptele mângâietoare ale izvoarelor, dar iată şi oile sale pe care le ştia după nume pe fiecare dintre ele. Uite-o pe Pistruia care fată în fiecare an, întotdeauna înainte de Crăciun, câte doi miei. Mai încolo pasc Ţurcana, Ţiganca, Sibianca, Buculaea, Bălaia, Alba, Şuta, Ciula, Cornuta, Steluţa, Oacheşa, Cordia…, iar la picioarele lui stau credinciosul său Burcuş cu urechea sfârtecată de lup şi căţeaua Tisa, iar de undeva din faţa turmei se aude lătratul gros al Hoţului, pe care îl cumpărase de la ciobanii din Valea Porcului. Atunci Ion scoase fluierul şi… – – Dormi în post nenorocitule!?… Dormi, ai!… ’tu-ţi paştele mă-tii de bou!… Batalionu’ te mănâncă!

Ion Negrea sări în picioare, dar deja era prea târziu.

Nu l-a trimis nimeni în batalionul disciplinar, nici în arest nu l-au băgat, doar l-au tuns până la piele şi i-au anulat permisia.

Unii îi spuneau că a scăpat ieftin, dar pentru el era tot ce poate fi mai rău. Era picătura care a umplut paharul sufletului său bolnav de dor şi libertate. Toată ziua a stat pe marginea patului cu capul îngropat în palme, fără să mănânce nimic. Simţea cum nişte păianjeni uriaşi îi umblă prin cap ţesând tot felul de gânduri necurate, negre, dureroase… Simţea o durere fierbinte în piept, iar de gât îl strângea o mână nevăzută, de abia mai putea respira.

Astfel a stat până după miezul nopţii, pe urmă scoase din cufăr toţi banii pe care îi avea, se schimbă în combinezonul militar de culoarea neagră şi se strecură afară pe lângă plantonul ce moţăia pe un scăunel.

Era o noapte cu lună plină, prin văzduh plutea o linişte apăsătoare, până şi teiul bătrân căzu într-un somn adânc de nu-şi mişca nici o frunză.

Ion Negrea porni spre gard. Santinela nu se zărea nici unde, numai câţiva paşi şi e lângă gard, apoi…

– Stai!… Stai că trag!… – sfâşie liniştea nopţii somaţia santinelei.

Ion nu se opri, nici măcar nu întoarse capul, poate nici nu auzi somaţia. Continua, cu acelaşi mers lin să se apropie de gardul dincolo de care îl aştepta libertatea.

Răsună o împuşcătură, pe urmă a doua şi a treia, după care umbra neagră se prăvăli la pământ… Iar sufletul?… Sufletul său liber zbură către locurile dragi, intră în casa părintească unde osteniţi de muncă, nebănuind ce mare nenorocire le va aduce ziua de mâine, dormeau liniştiţi părinţii lui, pe urmă alunecă peste sat, se opri în curtea Anişoarei care dormea pe prispă, îi mângâie părul şi obrajii, intră prin curţile prietenilor săi ca să-şi ia rămas bun. Nu ocoli nici grajdul în care rumegau adormite oile sale, îşi luă rămas bun şi de la Burcuş, Hoţul şi Tisa care se puseră pe urlat în miezul nopţii, pe urmă zbură deasupra izvoarelor de munte în sus spre vârfurile înzăpezite, scăldate în lumina argintie a lunii, se opri pentru o clipă să-şi ia rămas bun de la întreaga lume adormită, iar pe urmă zbură mai departe în sus către Dumnezeu, pentru a deveni una cu El…

@Mihai Hafia Traista

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. Doina Rândunica Anton
    Ian 05, 2014 @ 18:07:54

    O Doamne,Mihai,de unde le Ştii?

    Răspunde

  2. mantaualuigogol
    Ian 06, 2014 @ 10:25:14

    Multumesc de trecere!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: