Obiceiuri de crăciun la ucrainenii din Maramureş

Image

În Maramureşul Istoric, cum este denumit Maramureşul de dincolo de Munţii Gutâi, populaţia de etnie ucraineană trăieşte compact sau relativ compact în 15 aşezări rurale, dar şi în oraşele Baia Mare, Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei unde se află şi o biserică ortodoxă ucraineană cu hramul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

Toţi aceşti ucraineni sărbătoresc Naşterea Domnului pe 7 ianuarie după stilul vechi, adică după calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial. În unele din aceste aşezări, tradiţiile şi obiceiurile au rămas aproape neschimbate din moşi strămoşi, deşi pare greu de crezut că ucraineanul din zilele noastre ar putea crede că în Sfânta Seară de Crăciun stau la masă alături de el sufletele strămoşilor săi, totuşi el o să măture cu mâna locul în care se aşează ca nu cumva să se aşeze pe vreun suflet venit să se bucure de această cină care vesteşte Naşterea

Domnului. La fel şi postul este ţinut cu străşnicie, mai ales pe Valea Ruscovei şi Valea Vişeului, unde trăiesc ucrainenii-huţuli.

            Cea mai mare grijă a gospodinelor este să-şi pregătească tot ce le trebuie ca în Ajunul Naşterii Domnului, când pregătesc Sfânta Cină, să nu fie nevoite să se împrumute cu ceva de la vecini, dar şi dacă nu se împrumută de lucrul de care au nevoie, însăşi lipsa lui e un semn rău. Pentru Sfânta Cină se pregătesc 12 feluri de mâncare de post, din care nu pot lipsi hribele uscate preparate cu zeamă de varză, păstăile de fasole uscate şi fierte cu usturoi, fasolea boabe, prunele uscate, ciorbă de varză murată, mămăligă cu cartofi, sărmăluţe cu păsat şi hribe şi altele. Aceste 12 feluri de mâncare simbolizează cele 12 luni ale anului, dar şi pe cei 12 apostoli ai Domnului.

            Înainte de a se aşeza la masă, fetele de măritat, prin tot felul de jocuri numite şi vrăjitorii,  încearcă să afle care dintre ele se va mărita prima, din ce parte a satului va fi mirele şi cum va arăta. Într-unul din jocuri, pisica este cea care hotărăşte care dintre fete se va mărita prima. Asta după ce biata de ea stă flămândă, închisă într-o încăpere, sau într-o ladă, timp în care fetele gătesc fiecare câte o găluşcă şi după ce le pun în cerc pe podea aduc pisica şi o pun în mijlocul cercului, pe a cui găluşcă pisica o va mânca prima, acea fată se va mărita prima.

            În alt joc, fetele mergând cu spatele, numără parii din gard, de al nouălea, sau de al doisprezecelea par leagă o aţă roşie, iar a doua zi merg să vadă cum arată parul, dacă e lung şi drept, însemna că mirele va fi înalt şi frumos, dacă parul e mic şi strâmb, însemna că mirele va fi urât, sau „cu oarecare hibă”.

            De asemenea, înainte de a se aşeza la masă, fata de măritat iese afară din casă cu o lingură de lemn în mână şi ascultă din ce parte se va auzi primul lătrat de câine, asta însemna că din acea parte a satului  va fi mirele său, sau merge la coteţul de porci şi lovind cu fundu-n el spune: „Hăr vier, hăr vier că la anu’ mă mărit!”.

            În acest timp gospodarii, după ce termină de hrănit „marha”, animalele, aduc în casă otavă uscată sau fân uscat, pe care îl pun pe masă, sub faţa de masă şi leagă picioarele mesei cu lanţuri ca întreaga familie să rămână legată, unită, în anul care vine.

            În unele localități de pe Valea Ruscovei, creștinii trec pe la cei morți să aprindă lumânări la mormintele acestora ca și ei, cei plecați, să se bucure de lumina Nașterii Domnului.

            În seara de Crăciun copiii încep a colinda, cei adulți numai după miezul nopții și colindă astfel mergând unii la alții trei zile la rând, pe care le numesc: prima, a doua și a treia zi de Crăciun.  Se colindă atât ziua cât și întreaga noapte, dar momentul cel mai important este când pe la casele lor trece grupul de colindători ai bisericii care joacă în fiecare casă piesa Nașterii Domnului, numită și Rizdvianyi Vertep (Peştera Naşterii Domnului), iar trupa de actori amatori, care se pregătesc din timp şi foarte serios să interpreteze această piesă se numeşte Koliada (Colind), Betleem sau Viflaim. În unele sate, ca de exemplu în Rona de Sus, în unii ani se formează şi câte trei astfel de grupe care sunt numite Koliada mare, mijlocie şi mică, depinde de vârsta actorilor. Textul piesei, personajele şi numărul lor diferă de la un sat la altul. Piesa care se joacă în Rona de Sus are 12 personaje: doi îngeri, rolurile îngerilor sunt întotdeauna interpretate de copii îmbrăcaţi în alb cu brâuri şi diagonale roşii sau din baticuri înflorate, încălţaţi în opinci, iar pe cap poartă un fel de coroane din carton îmbrăcate în staniol de diferite culori (o astfel de coroană în dialectul  local se numeşte „ciacov”) aceşti îngeri duc între ei o bisericuţă făcută din carton în care arde o lumânare.

            Cinci păstori, dintre care unul este numit şi moş, sau vătaful păstorilor, acesta poartă o mască din blană de oaie, şi este îmbrăcat în piele de oaie, are un corn de vânătoare din care sună vestindu-i pe oameni că se apropie de casele lor, mai are şi o cutie de lemn (visteria) în care ţine banii ce îi primeşte de la oameni, de asemenea fiecare sumă o trece într-un caiet (catastif), pe care îl ţine la brâu. Aceşti bani sunt ai bisericii, iar preotul îi mulţumeşte fiecărei familii în parte pentru suma primită. Păstorul vătaf este conducătorul trupei, el alege actorii, organizează repetiţiile, răspunde de comportamentul fiecăruia, de obicei cel ce joacă acest rol este un om mai în vârstă, poate fi şi însurat, pe când restul  sunt flăcăi. Ceilalţi: primul, al doilea, al treilea şi al patrulea păstor, sunt fiii moşului şi sunt îmbrăcaţi în haine negre, îmbrăcinaţi cu chimire din piele, fiecare are câte o geantă de piele împodobite cu nasturi de alamă sau din alte materiale strălucitoare (ţinte, piuneze, insigne), câte o bâtă cu un clopoţel pe ea, de obicei vopsită în trei culori, iar  pe cap poartă căciuli negre de miel cu mărgele cusute pe ele.

            Patru regi, din care unul este regele Irod, iar regele al treilea este „Sufletul curat” şi este îmbrăcat în iţari şi haină de culoare albă, pe cap poartă un „ceacov” asemănător celui purtat de îngeri, nu are sabie, doar un toiag cu multe panglici de diferite culori. Primul şi al doilea rege, la fel ca şi regele Irod sunt îmbrăcaţi în uniforme militare de ofiţeri, albă, albastră şi verde, poartă săbii, pe cap au coifuri, iar pe piept au prinse atâtea zorzoane şi şiraguri de mărgele încât nu pot să se dezbrace şi sunt nevoiţi să stea astfel îmbrăcaţi pe întreaga perioadă a Crăciunului.

            În afară de aceştia mai este şi cărturarul israelit, care poartă o mască cât mai haioasă, iar cel ce înterpretează acest rol, trebuie să aibă mult umor, să glumească tot timpul şi să facă tot felul de ghiduşii spre deliciul gospodarilor care îl răsplătesc separat, el fiind sarea şi piperul trupei.

            Primii intră în casă îngerii şi punând mica bisericuţă pe masa de lângă pomul de iarnă, binecuvintează casa în care au intrat şi le dau gospodarilor vestea minunată că s-a născut în Betleem Mântuitorul Isus Hristos din Precista Fecioară Maria, însă cu glasul lor îi trezesc şi pe păstori, care intrând în casă slăvesc naşterea lui Isus, – fiecare apropiindu-se de micul Betleem (bisericuţa de pe masă) spune ce a adus în dar pruncului Isus: primul păstor spune că a adus un berbecuţ, al doilea o mioară, al treilea o bucată de unt, al patrulea o bucată de caş, iar moşul spune că i-a adus în dar un cântec şi cântă toţi „Hristos se naşte, slăviţi-l”, după care vor să se întoarcă la turmele lor, dar în casă intră regele Irod cu sabia în mână şi întorcându-se spre cele patru zări rosteşte răspicat:

            „Eu sunt regele Irod! Singurul stăpânitor! Regele Galileie şi al Palestinei! Sub mine tremură întreaga Palestină! (bate din picior) stau pe tronul Israelului, ridicat pe oasele israeliţilor, care îmi dă putere! De nimeni nu mă tem decât de Cezarul August! De mine până şi dracul se teme, pentru că eu pe cine vreau iert, pe cine vreau ucid, dar pe creştini nu-i miluesc!”

            Atunci intră în casă primul rege şi spune:

            „Slavă noului născut! Unde s-a născut regele iudeilor? Noi departe la Răsărit steaua lui am zărit!”

            Atunci regele Irod scoate sabia şi  se răsteşte la el:

            „Cine este regele despre care vorbeşti? Oare nu şti că eu, regele Irod domnesc în Palestina şi Galilea?!”

            Primul rege scoate sabia şi o încrucişează cu sabia lui Irod:

            „Tu Irode, domn cel rău, n-o să fie pe al tău! Hristos pe veci va domni, regele lumii va fi!”

            Atunci intră în casă al doilea rege şi loveşte cu sabia între săbiile încrucişate şi spune:

            „Slavă noului născut! Regele din stea se naşte, spre peşteră să ne grăbim, aur, smirnă şi tămâie să-i pregătim! Am intrat la tine rege Irod ca să ne dai un sfat!

            „Vă primesc bucuros şi sfat bun am să vă dau!”

            După răspunsul lui Irod în casă intră al treilea rege (sufletul curat) şi spune:

            „Slavă noului născut! Noi trei regi din Răsărit o stea am zărit, după ea am pornit şi la Ierusalim ne-am oprit, aici am aflat că e al tău regat şi pe tine te vom întreba dacă şti cumva, unde s-a lumit regele slăvit?”

            „Să vină cărturarul israelit”, strigă regele Irod.

            Atunci intră cărturarul cu o carte mare în mână, Irod îi porunceşte să caute unde trebuie să se nască regele iudeilor. Cărturarul caută şi citeşte prorocia lui Isaia, care spune că se va naşte în Ierusalim. În continuare totul se desfăşoară conform celor scrise în Noul Testament: Irod îi roagă pe cei trei regi ca la întoarcere să treacă pe la el, regii se închină noului născut (care se află în bisericuţa de pe masă) şi îi aduc darurile, îngerii îi vestesc pe cei trei regi de gândurile rele ale lui Irod, care vrea să ucidă pruncul şi îi sfătuiesc să-l ocolească.

            La sfârşit moşul le mulţumeşte gazdelor pentru primire şi darul pe care l-au dat, după care colindă cu toţii un colind, la alegerea gospodarului, păstorii ţin ritmul lovind podeaua cu bâtele, de care sunt legaţi clopoţei.

            Deseori se colindă un colind vechi prin care colindătorii le doresc gazdelor bunăstare, fericire, recoltă bogată, iar refrenul colindului pomeneşte pe zeul slavilor necreştinaţi Dajbog, care era zeul bunăstării şi recoltelor.

           

            Flăcăii umblă la colindat mascaţi în draci, în evrei sau se îmbracă în personaje feminine, în moarte, vrăjitoare sau mirese.

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. Alexandru Răduţ
    Dec 31, 2013 @ 12:12:58

    La Mulţi şi binecuvântaţi Ani, domnule Mihai Traistă, cu sănătate, iubire şi belşug!
    A. Răduţ

    Răspunde

  2. mantaualuigogol
    Ian 01, 2014 @ 12:21:30

    Vă mulţumesc din suflet şi vă doresc Un An Nou fericit!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: