Studii de istorie a Ucrainei (V)

5. Hazarii şi Varegii

 Vikingii sălbatici dovedeau o inteligenţă cu totul şi cu totul  ieşită din comun! Petre Ţuţea spunea despre Mihai Eminescu, în totală admiraţie, că era din neam rutean. Or, rutenii sunt urmaşii unui trib de vikingi răsăriteni.”

  Titus Filipas – Eminescu, 62 săgeţi către Voltaire”

HazariiImage

În secolul al VII-lea hazarii (foto)[1] au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice. La apogeul statalității lor, hazarii și popoarele subordonate, care le plăteau tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul UcraineiAzerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând DaghestanulGeorgia) și Crimeea.

În cronica sa Nestor spune că poliany, după moartea fraţilor kieveni, s-au aflau sub stăpânirea hazarilor. Cum s-a ajuns la aceasta cronicarul nu detailează, spune doar că hazarii i-au găsit pe poliany în aşezările lor prin păduri şi prin munţi, deasupra Dniprului şi  le-au spus: „«Plătiţi-ne tribute!». Poliany s’au sfătuit între ei şi le dădură de fiecare om câte o spadă. Chazarii le duseră la cneazul lor şi la bătrânii lor şi le spuseră: «Noi am găsit un nou tribut». Îi întrebară: «De unde?», iar ei răspunseră: «În pădurea de pe munţii Dniprului». Atunci îi întrebară: «Ce v’a dat?» Ei arătară spadele. Bătrânii Chazarilor grăiră: «Acesta nu e un tribut bun, principe! Noi am câştigat acest tribut cu săbiile, arme cu un singur tăiş, totuşi armele lor, spadele, sunt cu două tăişuri. Ei au să ceară într’o zi de la noi şi de la alte popoare tribute». Toate acestea s’au împlinit, căci aceasta n’au spus-o de la ei, ci după o arătare divină…”.

Adrian Majuru în „Evreii Khazari. Istorie şi etnografie românească” scrie: „Statul khazar s-a constituit la nord de munţii Caucaz, între Marea Caspicã şi Marea Neagrã, începând cu veacurile VI-VII. În veacurile VIII şi IX, acesta s-a extins spre nord, est şi vest, cucerind noi teritorii. Spre nord, influenţa lor a atins regiunea Vladimirului şi a Moskovei, spre vest linia Nistrului iar spre est, munţii Ural şi lacul Aral, unde locuiau turcii oghuzi. La sud de Caucaz, influenţa khazarã a fost opritã cu greu de califatele arabe care stãpâneau Armenia şi platoul Iranului. Cea mai importantã cucerire a imperiului khazar a rãmas peninsula Crimeea, unde vor supravieţui comunitãţi khazare pânã în perioada modernã. Acest imperiu controla spaţiul carpatic, câmpia panonicã şi linia Dunãrii mijlocii şi de jos.  Aceastã situaţie a durat pânã cãtre secolele X-XI, când imperiul khazar cunoaşte un recul teritorial, pe fondul invaziilor neamului rhus, originar din Scandinavia. Cu acest prilej sunt pierdute teritoriile aflate la nord de Marea Neagrã. Invazia mongolã din veacurile XII-XIII va distruge statul khazar care supravieţuia între Marea Caspicã şi Marea Neagrã”.

Hazarii a pus stăpânire pe Kiev, undeva pe la începutul sec. al VIII-lea. Probabil stăpânirea lor nu era grea, deoarece ei nu se amestecau în treburile interne ale popoarelor subordonate, doar le luau birul.

Varegii (varagii rus)

Image În grele încercări şi eşecuri se forma statalitatea pe teritoriul Ucrainei. Diferite populaţii tindeau spre o organizare mai largă, formând uniuni, construind fortificaţii şi ocupând vaste teritorii. Kievul era un important centru comercial şi politic spre care se îndreptau diferite popoare şi totuşi strămoşii ucrainenilor nu au putut să construiască o ţară trainică şi puternică care să reziste în faţa năvălirilor duşmane.

Vikingii sau normanzii [2] au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, între secolele VIII-XI, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. Mai erau cunoscuți şi sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi.

Curajul și cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă unii dintre ei aveau ocupații pașnice, precum comerțul și construirea de așezări. La început, vikingii s-au așezat ca agricultori în regiunile de coastă. Mai târziu, folosind superioritatea lor în construirea corăbiilor și arta navigației, încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor, urcând și pe cursul unor fluvii. Datorită îndrăznelii lor, varegii erau adversari temuți, care prin acțiunile lor de pradă au răspândit teamă și panică în rândurile populațiilor băștinașe.

Despre sosirea varegilor pe teritoriul actualei Ucrainei letopiseţul Nestor scrie că au venit dincolo de mare în anul 6367 (858 d. Hr.) şi au luat tribut „de la Ciuzi şi Sloveni, de la Meri şi de la Vesi şi de la Crivici”. În acest timp Poliany, Severiani şi Viatici plăteau tribut  hazarilor.

În anii 6368, 6369, 6370 (859, 860, 861 d. Hr.) „Ei goniră pe Varegi dincolo de Mare şi nu le-au mai plătit niciun tribut şi începură să se cârmuiască singuri. Şi între ei nu se mai da dreptate şi neamurile se ridicau împotriva neamurilor şi erau între ei vrăjmăşi şi începură să se lupte între ei. Atunci îşi ziseră: «Vrem să ne căutăm un principe care să domnească peste noi şi care să ne judece după dreptate». Şi se duseră peste mare la Varegi, la Ruşi, căci aceşti Varegi se numeau Ruşi. (…) Grăiră deci cătră Ruşi, Ciuzi, Sloveni, Kricici şi Vesi: «Ţara noastră este mare şi bogată, totuşi în ea nu este nici o rânduială; de aceea veniţi la noi să ne conduceţi şi să ne cârmuiţi». Şi s’au ales trei fraţi cu triburile lor şi luară pe toţi ruşii cu ei şi veniră. Ruric, cel mai mare se stabili la Novogorod, al doilea Sineus la Beloozero, al treilea Truvor la Izborsk. Şi după aceşti Varegii s’a numit ţara Novgorod rusească şi Novgorodienii sunt de neam varegic, mai dinainte însă erau sloveni.”

Unii istorici sunt de acord cu  „Teoria normandă” care afirmă că Rusia Kieveană a fost fondată şi şi-a primit numele după numele cuceritorilor scandinavi, mai ales că Nestor afirmă că varegii au cucerit Kievul şi au fondat Rusia Kieveană. Printre ei numărându-se şi ruşii Nicolai Karamzin (1766-1826) și Mihail Pogodin (1800-75), care considerând însemnările lui Nestor, demne de încredere, cred că este adevărat că slavii de răsărit i-au chemat pe varegi să-i conducă și să instaureze ordinea. Teoria avea implicații politice evidente. În scrierile lui Karamzin, teoria normandă forma baza justificării autocrației ruse, iar Pogodin a folosit teoria în cauză pentru a afirma că Rusia este imună la prefacerile sociale și la revoluții, deoarece statul rus își avea originile într-o înțelegere voluntară între cetățenii Novgorodului și conducătorii varegi.

Această teorie se bazează şi pe scrierile lui Ibn Fadlan, scriitor arab, care folosește numele „rusiyyah” pentru un grup de popoare care sunt considerați a fi vikingii de lângă Astrahan, ca și pe însemnările călătorului persan Ibn Rustah care se spune că ar fi vizitat Novgorodul și descrie cum ruşii îi exploatau pe slavi.

„Cât despre ruşi, ei trăiau pe o insulă… îți lua trei zile să o înconjori și era acoperită de arboret și păduri; este tare nesănătoasă…. Ei îi hărțuiau pe slavi, folosind corăbii pentru a ajunge la ei; îi înrobeau și… îi vindeau ca sclavi. Ei nu aveau pământuri cultivate, ci trăiau doar din ce luau de pe pământurile slavilor… când se naște un fiu, tatăl se îndreaptă către nou născut cu o sabie în mână; aruncând-o jos, îi spune: «Nu-ți voi lăsa nici o proprietate. Ai numai ce îți poți procura cu această armă».” (Ibn RustahNaţional Geographic, martie 1985) .

Teoria normandă a fost elaborată prima dată de istoricul german Gerard Friedrich Miller (1705-1783), care a fost invitat să lucreze în 1748 în cadrul Academiei Ruse de Științe. La începutul faimosului său discurs din 1749, Miller a declarat că „glorioșii suedezi au cucerit toate pământurile rusești cu armele lor victorioase”. Cum restul discursului lui a reprezentat o înșiruire a victoriilor germanilor și suedezilor în luptele împotriva rușilor, Miller a fost silit de strigătele asistenței să-și scurteze dizertația. Criticile nimicitoare ale lui Mihail LomonosovKrașeninnikovși a altor academicieni, l-au obligat pe Miller să-și înceteze munca asupra acestui subiect până după moartea lui Lomonosov. Deși textul tipărit al discursului original a fost distrus, Miller l-a retipărit în 1768.

Unii oamenii de știință din Europa Răsăriteană au criticat teoria normandă şi au postulat teorii ale originii nenormande a cuvântului „ruşi”. Unii spuneau că vine din numele din slava veche pentru „popor al râului” (triburi de pescari și agricultori care s-au așezat de-a lungul râurilor NipruDonNistru și alte râuri pe care și navigau cu produsele lor pentru a face comerț. Rădăcina „rus” se păstrează în cuvinte din limba rusă contemporană „ruslo” (albie de râu), „rusalka” (zâna apelor), etc. Alţii erau de părere că vine din numele a două râuri în Ucraina (lângă Kiev și Pereiaslav), Rosi și Rusna, ale căror nume sunt derivate din cuvântul slav postulat a fi însemnând apă. Mai erau şi alte păreri, ca de exemplu cuvântul „rus” este un cuvânt slav  „rîji” (pistruiat având culoarea părului de la blond deschis la castaniu); este un cuvânt şi înseamnă „urs”; vine de la tribul iranian al roxolanilor, din limba persană, „rokhs” deschis la culoare.

Conform afirmațiilor lui F. Donald Logan, „În 839, ruşii erau suedezi. În 1043, ruşii erau slavi.” Scandinavii au fost complet asimilați și, spre deosebire de rudele lor din Anglia și Normandia, nu au lăsat o moștenire culturală importantă în Europa Răsăriteană. Această absența aproape completă a urmelor culturale (în afară de câteva nume și probabil de sistemul consiliilor orășenești vechi din Novgorod) este de luat în seamă. Slavologii îi denumesc de aceea pe vikingi „cameleoni culturali”, oameni care au venit, au condus și au dispărut fără urme culturale. Acest lucru ar putea însemna că ruşii erau un grup restrâns, mai puțini decât un popor sau un grup etnic.

Aceste concluzii i-au făcut pe slavologi să respingă sau să reinterpreteze „Crinaca lui Nestor”, care pretinde că ruşii danezi sau suedezi au fost „invitați” să conducă. Aceștia susțin că Nestor Cronicarul, suporter al taberei pro-scandinave a prințului domnitor Sviatopolk, era în conflict cu tabăra pro-greacă a lui Vladimir Monomahul. Slavologii antinormandiști consideră că inexactitățile dovedite ale cronicii lui Nestor sunt manipulări pro-scandinave și compară povestea invitației adresate lui Rurik cu numeroase alte legende similare din folclorul altor popoare.

Boris Rîbakov, un istoric sovietic important, consideră că nivelul cultural scăzut al varegilor nu putea justifica o invitație din partea slavilor mai avansați din punct de vedere cultural. Iar istoricul şi academicianul ucrainean Mychailo Hruşevskyi era de părere că „rusi” este denumirea, din cele mai vechi timpuri, a polianylor şi ea vine de la râul Rosi care curge pe pămânrul Kievului. “Foarte interesant este faptul că în acea perioadă când în Kiev trăiau o mulţime de varegi, membrii dinastiei kievene poartă numele slave ca  Sviatoslav, Sviatopolk şi Volodymir.


[1]  Războinic hazar (ori avar), cu un captiv. Desen după un bazorelief de pe un vas de aur din Tezaurul de la Sânnicolau Mare.

2 comentarii (+add yours?)

  1. semeniuc
    Dec 23, 2013 @ 17:51:04

    Sincere felicitari si o profuntda consideratie merita autorul acestei serii de articole,domnul Mihai Traista,pentru inaltul profesionalism si pertinenta argumentatiei ,in respectarea rigorilor jurnalistice (ex. cele a proximitatilor),dar si a bunului simt al cititorilor, fie acestia avizati ori neavizati!

    Răspunde

  2. mantaualuigogol
    Dec 24, 2013 @ 08:49:14

    Domnule Semeniuc nu vi se pare că mă lăudaţi prea mult, că mie nu mi-se pare!
    Glumesc, bineînţeles şi vă mulţumesc mult!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: