24 – Mândra-i mândra, floarea-i floare

Fata-i fată până fată –

Îmi spunea bunicu-odată…

Iar când fată, nu-i mai fată!…

Numa’ floarea-i parfumată,

Ori cosită, ori uscată,

Floarea-i floare până moare,

Ce-mi eşti tu, mândră sau floare?

Mândră – ochi da foaie verde,

Doru-mi trist în el se pierde.

Ochii-ţi verzi ce semănă,

Cu o floare geamănă,

Nechează cărările,

Mândrele şi florile

De m-apucă vrerile.

Eu te-aş învârti în joc

Tot pe loc, pe loc, pe loc,

Să răsară busuioc.

Pasul meu păşit de dor

Ţi l-aş prinde-n păr uşor,

Mândro,-n părul tău de foc

Cu aromă de noroc.

Pasul tău de poezie,

Mersu-ţi mândru parcă scrie

Ca o pană pe hârtie.

Când privirea ta mă doare,

Eu mă-ntreb întruna: oare

Îmi eşti mândră sau eşti floare?…

Mîndra-i mândră până moare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: