21 – Săpânța

Image

În  cimitirul vesel,

mă plimb printre morminte.

Mă simt legat de moarte foarte strâns.

Niciunde nu se moare atâta de cuminte,

Aici de-o veşnicie mai nimenea

n-a plâns.

Orice mormânt din juru-mi

îl simt că mi-e aproape.

Şi, parcă, deodată cu timpu-s înfrăţit,

Îmi şoptesc păduri, şi munţi, şi ape,

Aici dorm strămoşii, totuşi,

nimeni n-a murit.

Ca-n balada Mioriţei, aici nu se moare,

Ci se cunună doar pământul cu pământ.

Şi clopotul când bate –

e o zi de sărbătoare,

În cimitirul vesel

se veseleşte fiece mormânt.

În cimitirul vesel mă plimb

printre morminte.

M-a cucerit pământul,

făcându-mi legământ,

O umbră se ridică,

sa-mi aduc de ea aminte,

De dincolo de vreme,

de viaţă şi mormânt.

Anunțuri

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: