22 – în ajun de Ziua Crucii

 

 

La casa amintirii, cu prispa albastră,

Păianjenii ţesură dantelă la fereastă.

 

Şi poarta şi făntâna de-o vşnicie tac,

De mult nu mai miroase

                                  a cozonaci cu mac

 

Cum mirosea odată în ajun

                                       de Ziua Crucii.

Tot aşteptând cocorii, îmbâtrăniră nucii.

 

Unde s-a dus bunicul,

                                 bunica unde-i oare?

De nu primesc nepoţii

                          în ajun de sărbătoare.

 

Bunicul  nu mai spune

                            cum se luptau haiducii,

Şi nu-s copţi cozonacii

                             şi mâine-i Ziua Crucii.

 

A ruginit şi briciul bunicului în grindă,

Nu-şi mai pune năframa

                                   bunica la oglindă.

 

De mult nu mai coboară,

                                  împreună pe cărare,

Dar clopotu-i mai cheamă

                                în zi de sărbătoare.

Anunțuri

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: