Mustangul

bunului meu prieten Eduard Antonian (Edy armeanul)

 

Eu sunt mustangul stepelor divine

şi coama-n vânt mi-o port ca pe o ninsoare,

eu galopez prin visul neînceputelor fecioare,

pe mine mă nechează doar mânzele virgine.

 

Pe mine toamna mă cere, să fiu doar al ei

şi ploaia mă vrea, şi mă plânge…

Dar cum să fiu amantul ploii? Când prin sânge

îmi curge focul şi din ochi îmi scapără scântei.

 

Eu sunt cel neatins de ham şi fier,

eu sub poveri, nu-mi încovoi spinarea,

la drum purced doar când simt chemarea

în trupul meu de vânt şi cer.

 

Pe la răscruci eu nu voi da cu banul,

căci însuşi drumul îmi plânge sub copită,

iar clipa cea mai tristă îmi pare fericită…

Credeţi-mă vă rog!Eu sunt Edy Armeanul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: