Elegie pentru linia ferată

 

Vreau iar să mângâi tandru trupul tău de fată

și să te strâng în brațe cu tot cu univers,

apoi să scriu poeme pe linia ferată

și trenul să oprească la fiecare vers.

 

De iasomie tufe vor înflori prin halte,

o ruță-mămăruță îți va zbura prin palmă,

fărămițând sărutul prin zările înalte

cu cioburi de oglindă din ceruri o să cearnă.

 

Iar sânii tăi de piatră vor invada feeric

privirea unor îngeri pe posturi de acari

cu cioburi de oglindă va ninge trist, siberic

pe linia ferată ce duce nicăieri.

 

Doi heruvimi de vată te-or aștepta la poartă

”Norocul să te bată pe unde ai de mers!”

Când totul va începe cu un ”a fost odată” –

Ca-n prima ta poveste și-n ultimul meu vers.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: