(14) SA Nu-mi Spui MIE, Asta Doamna!

Să nu-mi spui mie, asta, doamnă,

Că totul nu-i decât trecut,

Şi  că în sufletu-ţi de toamnă

Tu m-ai uitat, demult, demult.

Pe cine duci de nas tu, oare,

Când minţi frumos ca un copil

Precum că dorul nu te doare,

Minunea mea cu ochi de-april?

 

Când tu mă dori de ceva vreme,

Iar eu, rîbdând, nici, nu mă mir.

De te-ai preface în durere,

Eu m-aş preface în martir.

De te-ai prefaceîn furtună,

Eu m-aş preface-n pom cu flori

Şi te-aş chema să vii în iureş

Să mă cuprinzi, să mă dobori.

 

De te-ai preface î ninsoare,

Eu m-aş preface în gheţar

Şi te-aş iubi prin nopţi polare,

Amantă-a dorulu hoinar.

De te-ai preface chiar în toamnă,

Aş sta tristeţea să-ţi ascult.

Dar să nu-mispui tu, mie, doamnă,

Că totul nu-i decât trecut!

 

Anunțuri

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: