13 Imi e dor de o Epoca de Aur

Opreşte-te din goană, brav popor,

Înlătură-ţi gunoiul din tezaur

Şi strigă răspicat: „mi-e dor,

Atât de dor de o epocă de aur!”,

Când  ne vindeam durerile prin geam

Şi le emitea Europa-n unde scurte.

Azi, zace în durere  întregul neam,

Dar cine mai doreşte să ne-asculte?

Semeaţă se bătea cu pumnu-n piept

Europa cea cu drepturile-i toate,

Iar noi aveam pe atunci un singur drept:

„La muncă” – drept ce-i mai presus de toate.

Atâtea drepturi, azi, pe capul meu…

Drept la cuvânt şi drept la-înjurătură.

La muncă – unde este dreptul meu,

De ce ne  luarăţi pita de la gură?

Îmi pâlpăia o lumânare-n geam,

Dar viaţa nu mi-a fost rebelă,

Un loc de muncă sigur îl aveam

Şi-un colţ de pită sigur  pe cartelă!

Avea o vilă cel de la partid?

Şi democratul azi îşi are vila,

Dar muncitorul e şomer falit

Şi din bazar ăşi ia cartofi cu chila.

Mai des umblăm acum flămânzi şi goi,

„Jos Hoţii” – ce lozincă inutilă!

O, hoţi, întoarceţi-vă înapoi:

Şi de-aţi furat, voi aţi furat cu milă.

Oftează badea Gheorghe cu mul greu,

Putera de ţăran azi i-au lut-o,

Iar el şi-a dus căruţa la muzeu –

Ce-i pasă lui c-am aderat  la NATO?

Şi lelea Doca plânge trist-amar,

Prin curte capra nu-i mai sare tropa,

A moarte vântul şuieră-n hambar,

Ce-i pasă ei, că noi dorim Europa.

Pe drept e ţara noastră „Plai de dor”,

Căci toate azi ne meg în dorul lelii:

Doar buruieni ne cresc pe trist ogor,

Iar sus, în munţi, se sinucid oierii.

Anunțuri

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: