În locul neştiut de noi…

În clipele tainice ale dimineţii,

pașii tăi cad domol

peste amintirile mele.

Dincolo de geam,

bolnava lumină

se face din ce în ce mai bine.

 

Pașii tăi plutesc,

curg, alunecă, se dau de-a dura

peste visele noastre

îmbrăcate în culori

(incredibil de calde),

iar dincolo de vise 

cocorii copilăriei numără

şoaptele noastre de dragoste.

 

De ce ţi-ai lăsat paşii

dansând prin sufletul meu gol?

 

Te-ai ridicat și dusă ai fost.

Uitându-ţi surâsul încremenit

deasupra paşilor,

iar drumul…

drumul meu s-a rătăcit

dincolo de dragoste

și paşi tăi s-au oprit

în locul neştiut de noi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: