Niciodată pietrele

Niciodată pietrele
nu vor atinge
sânii fecioarei,
niciodată pietrele
nu vor strânge
coapsele femeii,
niciodată pietrele…
Niciodată!

Într-o seară
Manole, meşterul,
s-a îmbătat (bietul),
uitând s-o mai zidească
pe Ana,
după cum sta scris
să fie.

(de spaimă) 
Cei „nouă meşteri mari,
calfe şi zidari”
fugiră care-n cotro.

(de supărare)
Ana
fugi şi ea
cu un crai
dintr-o altă legendă.

Au mai rămas
doar pietrele
şi Manole.
El, Manole,
se jură 
în fiecare dimineaţă
(la cântatul cocoşilor)
că odată şi odată
tot o va zidi
pe Ana,
dar ele, pietrele,
nu-l cred.

Pietrele ştiu
că niciodată… 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: