În genunchi ca nişte umbre …

… cuvintele sunt de prisos
gândurile la fel.
atunci – să bem!…
căci se poate întâmpla
să treacă pe lângă noi
cu lanţul rupt
un câine zâmbind
iar nouă în afară de poezie
şi umbre…
nu ne-a mai rămas
mare lucru.

să discutăm despre umbre…
nu are sens.
atunci – să bem!…
ascunzându-ne
lacrimile într-un
surâs dureros
până nu a sfâşiat nimeni
această noapte de toamnă
până timpul nu ne-a luat
peste picior visele.

vom bea!…
în genunchi
ca nişte umbre…

Anunțuri

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat asta: